1. [DEX '09] LIHNIT, -Ă, lihniți, -te, adj. (Fam.) Foarte flămând, chinuit de foame; hămesit. – [Var.: (reg.) lignit, -ă adj.] – V. lihni.
2. [MDA2] lihnit, ~ă a [At: CARAGIALE, O. I, 6 / V: (reg) licnit, (îvr) lignit2 / Pl: ~iți, ~e / E: lihni] 1 (Pop) Sleit de puteri. 2 (Pex) Mort de foame Si: hămesit. 3 (Reg; pex) Foarte doritor de ceva Si: ahtiat.
3. [DEX '98] LIHNIT, -Ă, lihniți, -te, adj. Foarte flămând, chinuit de foame; hămesit. [Var.: (reg.) lignit, -ă adj.] – V. lihni.
4. [DLRLC] LIHNIT, -Ă, lihniți, -te, adj. (Adesea determinat prin «de foame») Care este foarte flămînd, chinuit de foame, mort, leșinat de foame. Cîinii se alergau, fără chef, lihniți, cu coastele ieșite. DUMITRIU, N. 28. După două zile de drum, toți, lihniți de foame și sleiți de putere, intrau... pe poarta satului. BUJOR, S. 148. Lihniți de foame și stîrciți de frig, se culcară. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Văzînd pe acei doi oameni... lihniți de foame și de drum, le zise... ȘEZ. I 207. – Variante: licnit,-ă (POPESCU, B. III 100), lignit, -ă (CARAGIALE, N. S. 96) adj.
5. [Șăineanu, ed. VI] lihnit a. leșinat de foame.
6. [Scriban] lihnít, -ă adj. (d. inuz. lihnesc, vsl. *lihnonti, de unde și pol. lichotny, nevoĭaș, jalnic, și ngr. lignéno și lignéyo, slăbesc. V. alignesc, olihnesc. Cp. Bern. 1, 718). Hămesit, pocîltit, foarte flămînd. – Și licnit, lignit.
7. [DEX '09] ALIGNI vb. IV v. lihni.
8. [DEX '09] LIGNIT2, -Ă v. lihnit.
9. [DEX '09] LIHNI, lihnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzație de sfârșeală, de slăbiciune (mai ales din cauza foamei). ◊ Expr. (Refl.) A i se lihni cuiva = a-i veni cuiva rău (de foame, de oboseală etc.) [Var.: aligni vb. IV] – Et. nec.
10. [MDA2] aligni2 v vz lihni
11. [MDA2] lecni v vz lihni
12. [MDA2] licni v vz lihni
13. [MDA2] licnit, ~ă a vz lihnit
14. [MDA2] ligni v vz lihni
15. [MDA2] lihni [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 292/22 / V: (reg) aligni2, lecni, licni, (îvr) ligni / Pzi: ~nesc / E: nct] 1-4 vir (Pop) A avea o senzație de slăbiciune (din cauza foamei) Cf a leșina. 5-6 vr (Pop; îe) A i se ~ (cuiva) inima A i se face cuiva rău (de foame sau) de oboseală Si: a leșina. 7-8 vr (Pop; îae) A se clătina (din cauza slăbiciunii sau) a unei infirmități. 9 vi (Reg) A șchiopăta. 10 vi (Trs; Mol) A-i paraliza cuiva o parte a corpului. 11 vt (Trs; Ban) A imobiliza.
16. [DLRLC] LICNIT, -Ă adj. v. lihnit.
17. [DLRLC] LIGNIT2, -Ă adj. v. lihnit.
18. [DLRLC] LIHNI, lihnesc, vb. IV. Intranz. A simți sfîrșeală, slăbiciune (mai ales din cauza foamei). (Atestat în forma aligni) Vede pe Jana și alignind se rezămă de perete. NEGRUZZI, S. III 357. ◊ Expr. A i se lihni cuiva = a-i veni sfîrșeală, a-i veni rău (de foame, de oboseală etc.). – Variantă: aligni vb. IV.
19. [DLRM] ALIGNI vb. IV. v. lihni.
20. [Șăineanu, ed. VI] alignì v. a slăbi, a leșina: de silnica suflare a furtunei s’alignia NEGR. [V. lihni].
21. [Șăineanu, ed. VI] lignì v. V. lihni.
22. [Șăineanu, ed. VI] lihnì (lignì) v. a leșina de slăbiciune sau de foame. [Origină necunoscută].
23. [Scriban] licnít, V. lihnit.
24. [Scriban] 2) lignít adj. V. lihnit.
25. [DOOM 3] lihnit adj. m., pl. lihniți; f. lihnită, pl. lihnite
26. [DOOM 2] lihnit (fam.) adj. m., pl. lihniți; f. lihnită, pl. lihnite
27. [IVO-III] lihnit.
28. [DER] lihni (lihnesc, lihnit), vb. – A debilita, a face să leșine, a provoca slăbiciune, mai ales de foame. – Var. ligni. Ngr. λιχνεύομαι, cu var. λιγναίνω, λιγνεύω, care explică var. rom. (cf. Tiktin; Candrea; Scriban), cf. și aligni. Se folosește mai ales part. lihnit (mort de foame). – Der. lihneală, s. f. (leșin, sfîrșeală).
29. [DGS] lihnit, -ă adj. 1 (pop. și fam.; despre ființe) <pop. și fam.> hămesit, sfârșit2, <înv. și reg.> pocâltit, <reg.> hlipit, leșiat2, leșnit, leșuit, lihăit, niștocit, știulghit, <fig.; fam.> leșinat2. Mânca lacom ca un animal lihnit. 2 fig. (înv.; despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Ahtiat. Avid. Dorit. Doritor. Dornic. Flămând. Înfometat. Însetat. Jinduit. Jinduitor. Lacom. Râvnitor. Setos.
30. [DGS] lihni vb. IV. 1 intr. , refl. (pop. și fam.; despre ființe) <pop. și fam.> a (se) hămesi, a (se) sfârși, <reg.> a se leșui2, a se lihăi2, <fig.; fam.> a leșina, a se topi. După zile de regim alimentar sever, era lihnit de foame. 2 intr. (reg.; despre oameni sau animale) v. Șchiopăta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL