Definiție și ce înseamnă libelulă

1. [DEX '09] LIBELULĂ, libelule, s. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul lung și subțire, cu capul mare și cu aripile străvezii, care trăiesc de obicei pe lângă ape; (și la sg.) insectă din acest ordin; calul-dracului. – Din fr. libellule.

2. [MDA2] libelulă sf [At: J. CIHAC, I. N. 194/8 / A și: libelulă / Pl: ~le / E: fr libellule, lat libellula] 1 (Lpl) Ordin de insecte din ordinul ordonatelor, cu abdomenul lung și subțire, cu capul mare și aripile membranoase și străvezii, care trăiesc în apropierea apelor Si: (pop) calul-dracului (Libellula depressa). 2 (Șls) Insectă din acest ordin.

3. [DLRLC] LIBELULĂ, libelule, s. f. Insectă din ordinul ortopterelor cu corpul lung și subțire și cu aripi străvezii (Libellula quadrimaculata, Aeschne grandis etc.); calul-dracului, v. cal. Libelulele treceau prin lumină ca niște linii albastre. SADOVEANU, O. I 408. Erau libelule dintre acele cărora, pe alocuri, li se spune păunițe. id. A. L. 200. Jos pe-un vîrf de campanulă Pururea-n vibrație, Și-a oprit o libelulă Zborul plin de grație. TOPÎRCEANU, S. A. 68. Libelule grațioase Zboară-n aerul de vară. MACEDONSKI, O. I 91.

4. [DN] LIBELULĂ s.f. Insectă din ordinul ortopterelor, cu corpul lung și subțire și cu aripile străvezii; (pop.) calul-dracului. [< fr. libellule].

5. [MDN '00] LIBELULĂ s. f. insectă din ordinul odonatelor, cu corpul lung și subțire și cu aripile străvezii; calul-dracului. (< fr. libellule)

6. [Șăineanu, ed. VI] libelulă f. insectă cu sborul repede și cu colori variate, numită vulgar calu-dracului sau cobiliță.

7. [Scriban] *libélulă f., pl. e (d. latina naturaliștilor libéllula, nivel jos [fiind-că acest insect zboară planînd la înălțimĭ micĭ], dim. d. libella, care și el e un dim. d. libra, nivel. V. nivel, litră, echilibru). Zool. Numele științific al caluluĭ popiĭ, un insect nevropter. – Fals libelúlă (după fr.).

8. [DOOM 3] libelulă s. f., g.-d. art. libelulei; pl. libelule

9. [DOOM 2] libelulă s. f., g.-d. art. libelulei; pl. libelule

10. [Argou] libelulă, libelule s. f. 1. prostituată. 2. student în anul al doilea.

11. [DGS] libelulă s.f. 1 (entom.) Libellula depressa; <rar> odonat, <pop.> cal-de-apă, cal-turtit, calul-dracului (v. cal), calul-popii (v. cal), <reg.> călugăriță, căluș, cobiliță, craiul-broaștei (v. crai), fluture-verde, scăluș-de-apă. 2 (arg.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat). 3 (anat.; arg.) v. Falus. Membru. Membru viril. Organ genital masculin (v. organ1). Penis.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] LEXICOGRAF, -Ă, lexicografi, -e, s. m. și f. Specialist în lexicografie. – […]
1. [DEX '09] LEXICOGRAFIC, -Ă, lexicografici, -ce, adj. Care aparține lexicografiei, privitor la lexicografie, de […]
1. [DEX '09] LEXICOGRAFIE s. f. Disciplină a lingvisticii care stabilește principiile și metodele practice […]
1. [DEX '09] LEXICOLOG, -Ă, lexicologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist […]
1. [DEX '09] LEXICOLOGIC, -Ă, lexicologici, -ce, adj. Care aparține lexicologiei, privitor la lexicologie, de […]
1. [DEX '09] LEXICOLOGIE s. f. Disciplină a lingvisticii care se ocupă cu studiul lexicului. […]
1. [DEX '09] LEXICON, lexicoane, s. n. Dicționar. ♦ (Rar) Enciclopedie (pe domeniu de specialitate). […]
1. [DEX '09] LEXICOTECĂ, lexicoteci, s. f. (Rar) Colecție de dicționare. – Din germ. Lexikotek. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro