1. [DEX '09] LEȚCAIE s. f. v. lăscaie.
2. [Scriban] lețcáĭe și (rar) li- f., pl. ăĭ (poate din vre-o formă slavă *létskaĭa, letică, lituană, adică „monetă letică”, orĭ d. pol. lacki, leșesc). Odinioară, cea maĭ mică monetă, în valoare de o treime de para (V. aspru 1). A nu avea nicĭ o lețcaĭe, a nu avea nicĭ un ban, nicĭ o para chĭoară. – În Munt. est: lescaĭe, în vest lăscaĭe (ChN. 2, 88). V. mangîr.
3. [DEX '09] LĂSCAIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în Țările Române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ◊ Expr. A nu avea (nicio) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut niciun ban. [Pr.: -ca-ie. – Var.: lescaie, lețcaie, lițcaie s. f.] – Din ucr. ljackyj.
4. [DEX '09] LESCAIE s. f. v. lăscaie.
5. [DEX '09] LIȚCAIE s. f. v. lăscaie.
6. [MDA2] lăscaie2 sf [At: HIX, 43 / P: ~ca-ie / Pl: ~căi / E: nct] (Reg) 1 Oală de lut cu două toarte.
7. [MDA2] lăscaie1 sf [At: (a. 1768) IORGA, S. D. VII, 125 / V: (înv) lățc~, (nob) lectc~, (pop) les~, letc~, (îvp) lețc~, (pop) lițc~ / P: ~ca-ie / Pl: ~căi / E: ns cf ucr луцüкèé] 1 Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în țările române în a doua jumătate a sec. XVIII. 2 (Pfm) Monedă cu valoare foarte mică. 3 (Îs) ~ frântă Monedă de cea mai mică valoare. 4 (Pfm; îlav) Fără ~ Lefter. 5 (Pfm; îe) A nu avea (nici o) ~ (frântă sau chioară) A nu avea bani. 6 (Pop; îe) A i se șterge ~ia (cuiva) A-și pierde rangul.
8. [MDA2] lățcaie sf vz lățcaie
9. [MDA2] lectcaie sf vz lăscaie
10. [MDA2] lițcaie sf vz lețcaie
11. [DEX '98] LĂSCAIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în țările române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut nici un ban. [Pr.: -ca-ie. – Var.: lescaie, lețcaie, lițcaie s. f.] – Din ucr. ljackyj.
12. [DLRLC] LĂSCAIE, lăscăi, s. f. (Și în formele lescaie, lețcaie) Monedă veche de aramă, valorînd o jumătate de para; p. ext. monedă de valoare foarte mică. Ei trec în Dobrogea așa cum sînt: fără acte, fără lăscaie-n buzunar. GALAN, B. I 446. Lețcaia păstrată pentru cine știe ce greutate. CAMILAR, N. II 456. De la noi Și pînă la voi, Tot bani și lăscăi (Stelele). GOROVEI, C. 356. ◊ (Astăzi mai ales în expr.) A nu avea (nici o) lăscaie = a nu avea nici un ban. N-am lăscaie, nu mă bucur de vreun bine, de vreo slavă. MACEDONSKI, O. I 271. Lăscaie frîntă = ban de cea mai mică valoare; para chioară, v. para. Nu ți-a dat lescaie frîntă? Uite! Eu îți dau o pungă. HASDEU, R. V. 11. (Cu construcția inversată) Dă-mi o frîntă de lețcaie, Că foamea cumplit mă taie. ALECSANDRI, P. P. 137. – Variante: lescaie, lețcaie, lițcaie (ALECSANDRI, T. 941) s. f.
13. [Șăineanu, ed. VI] lăscaie f. V. lețcaie.
14. [Șăineanu, ed. VI] lețcae f. od. moneda cea mai măruntă în valoare de 1/2 para. [Și lăscae; origină necunoscută].
15. [Scriban] lăscáĭe, V. lețcaĭe.
16. [Scriban] lescáĭe, V. lețcaĭe.
17. [Scriban] lițcáĭe, V. lețcaĭe.
18. [DOOM 3] !lețcaie (înv., pop.) s. f., art. lețcaia, g.-d. art. lețcăii; pl. lețcăi
19. [DOOM 2] lețcaie v. lăscaie
20. [DOOM 2] lăscaie/lețcaie (înv., pop.) s. f., art. lăscaia/lețcaia, g.-d. art. lăscăii/lețcăii; pl. lăscăi/lețcăi
21. [MDO] lăscaie
22. [IVO-III] lăscaie.
23. [DER] lăscaie (lăscăi), s. f. – Para, aspru, monedă divizionară de cupru, valoare, înv., paritate. – Var. lescaie, lețcaie. Rut. ljackyj „polonez”, pol. lakci „polonez” (Tiktin; DAR). Se folosește puțin la pl., principalul său înțeles fiind acela de termen de comparație, pentru a indica un obiect fără valoare ca sp. pito, pizca. – Lăscăiață, s. f. (Olt., Banat, oală cu două toarte) pare să se explice prin ideea de „oală fără valoare, hîrb” (Candrea).
24. [Argou] fără o lescaie / lețcaie expr. lefter, complet lipsit de bani / de resurse materiale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL