1. [MDA2] leșier sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~iu / Pl: ~e / E: leșie + -ar] 1 (Pop) Bucată de țesătură din cânepă în care se pune cenușa pentru făcut leșie (2), prin care se strecoară leșia (2) sau cu care se acoperă rufele când se toarnă leșia (2). 2 (Îvr) Butoi sau cadă cu leșie (1). 3 (Îvr) Persoană care prepara leșia (2). 4 (Reg) Lăicer.
2. [DLRLC] LEȘIER, leșiere, s. n. (Regional) Lăicer. Un pat de scînduri acoperit c-un leșier. CAMILAR, N. II 21.
3. [DLRM] LEȘIER, leșiere, s. n. (Reg.) Pînză groasă de cînepă, în care se pune cenușa pentru facerea leșiei sau prin care se strecoară leșia făcută din cenușă. – Din leșie1 + suf. -ar.
4. [MDA2] leșieriu sn vz leșier
5. [DGS] leșier s.n. (reg.) 1 (gosp.) v. Cenușar. 2 v. Cergă. Cuvertură. Față de pat. Învelitoare. Pătură. Velință.
6. [DRAM 2021] leșiér, leșiere, s.n. (reg.) Bucată de pânză în care se pune cenușa când se face leșie; cenușer. – Din leșie + suf. -ar (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL