1. [MDA2] leșiat1 sn [At: ȘEZ. IX, 152 / P: ~și-at / Pl: ~uri / E: leșia] (Rar) Spălare pe cap Si: lăut.
2. [MDA2] leșiat2, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / P: ~și-at / Pl: ~ați, ~e / E: leșia] 1 a (Pop) Spălat cu leșie (1). 2 a (Pop) Spălat pe cap cu leșie (1). 3-4 a, av (Reg) (Care este) sfârșit de puteri Si: slăbit. 5 a (Îvr; d. substanțe chimice) Alcalin (1).
3. [DLRLC] LEȘIAT, -Ă, leșiați, -te, adj. (Regional) Leșuit. (Adverbial, fig.) Zîmbea leșiat și vag. POPA, V. 218.
4. [DLRM] LEȘIAT, -Ă, leșiați, -te adj. (Reg.) Leșuit. – V. leșia.
5. [MDA2] leșia [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~iez, (reg) leșii, leșiu / E: leșie] (Pop) 1 vt A spăla cu leșie (1). 2 vi A ~ de la inimă A simți o senzație de slăbiciune. 3 vi (Îae) A nu-i fi nici foame, nici sete. 4 vr A se spăla pe cap Si: (pop) a se la.
6. [DLRLC] LEȘIA, leșiez, vb. I. Tranz. (Rar) A spăla cu leșie. (Refl.) Că dacă m-oi leșia... Părul meu n-o mai cădea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88.
7. [DLRM] LEȘIA, leșiez, vb. I Tranz. (Rar) A spăla cu leșie. – Din leșie1.
8. [Șăineanu, ed. VI] leșià v. a (se) spăla cu leșie.
9. [Scriban] leșíĭ, a leșiá v. tr. (var. din leșin și infl. de leșie). Nord. Mă leșie (la stomah), îmĭ vine leșin (la stomah), de foame. – În Olt. leșuĭesc: cînd vă e foame răŭ, să stațĭ pe loc, să nu umblațĭ, că maĭ răŭ vă leșuițĭ (NPl. Ceaur, 123).
10. [DOOM 3] leșia (a ~) (pop.) (desp. -și-a) vb., ind. prez. 1 sg. leșiez (desp. -și-ez), 3 leșiază, 1 pl. leșiem; conj. prez. 1 sg. să leșiez, 3 să leșieze; ger. leșiind (desp. -și-ind)
11. [DOOM 2] leșia (a ~) (pop.) (-și-a) vb., ind. prez. 3 leșiază; conj. prez. 3 să leșieze (-și-e-); ger. leșiind (-și-ind)
12. [IVO-III] leșiez, -șiază 3, șieze 3 conj., -șiam 1 imp., -șiind ger., -șiere inf. s.
13. [DGS] leșiat2, -ă adj. 1 (reg.; despre ființe) v. Hămesit. Lihnit, Sfârșit2. 2 (chim.; înv.; despre substanțe, soluții etc.) v. Alcalin.
14. [DGS] leșiat1 s.n. (pop.) v. Spălare. Spălat1.
15. [DGS] leșia vb. I. tr., refl. (pop.) v. Spăla.
16. [DRAM 2021] leșiát, -ă, leșiați, -te, adj. (reg.) Spălat cu leșie. – Din leșia.
17. [DRAM 2021] leșiá, leșiez, v.t. (reg.) A spăla cu leșie: „Luni dimineață femeile leșieu toate vasele cu leșie de cenușe, ca să poți mânca de post din ele” (Bilțiu, 2009: 70). – Din leșie (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL