1. [DEX '09] LEICUȚĂ1, leicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui leică1; leiculiță, leicușoară. – Leică1 + suf. -uță.
2. [DEX '09] LEICUȚĂ2, leicuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui leică2; pâlnioară. – Leică2 + suf. -uță.
3. [MDA2] leicuță1 sf [At: HELIADE, O. I, 189 / A și: leicuță / Pl: ~țe / E: leică1 + uță] (Mun) 1-12 (Șhp) Leică1 (1-2, 7-10) (drăguță, tânără). 13 Termen cu care se adresează femeile între ele. 14 Termen de adresare între cumnate. 15 Iubită.
4. [MDA2] leicuță2 sf [At: POP ap. GCR II, 318 / Pl: ~țe / E: leică2 + -uță] 1-2 (Șhp) Leică2 (1) (mică).
5. [DLRLC] LEICUȚĂ1 s. f. (Popular) Diminutiv al lui leică1. Leicuței i-a făcut răvaș de drum. DELAVRANCEA, S. 39. D-ar fi venit neicuța, L-ar fi cunoscut leicuța. TEODORESCU, P. P. 320. Tu, leicuță Cătălină, Ce dai la bărbat de cină? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 411. – Pronunțat: lei-.
6. [DLRLC] LEICUȚĂ2, leicuțe, s. f. (Regional) Diminutiv al lui leică2; pîlnie mică. Oi face gura leicuță, Pîntecele balercuță (zice cel ce se pregătește să bea mult). SEVASTOS, N. 141. – Pronunțat: lei-.
7. [Scriban] leĭcúță f., pl. e. Munt. Dim. d. leĭca: ĭa stăĭ, leĭcuță!
8. [DOOM 3] leicuță (reg.) (leiculiță; pâlnioară) s. f., g.-d. art. leicuței; pl. leicuțe
9. [DOOM 2] leicuță (leiculiță, pâlnioară) s. f., g.-d. art. leicuței; pl. leicuțe
10. [DGS] leicuță s.f. (reg.) 1 v. Pâlnioară. Pâlniuță. 2 (bot.) v. Petunie (Petunia hybrida).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL