1. [DEX '09] LEHĂMETI, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [Var.: lehămeți vb. IV] – Din lehamete.
2. [DEX '09] LEHĂMEȚI vb. IV v. lehămeti.
3. [MDA2] lehămeti vr [At: CREANGĂ, P. 322 / V: (rar) ~eți, ~hem~, lihămiți / Pzi: ~ețesc / E: lehamite] (Reg) 1 A se plictisi. 2 A se scârbi total de ceva sau de cineva Si: a se dezgusta, a se lehămetisi, a se lehămetui.
4. [MDA2] lehămeți v vz lehămeti
5. [MDA2] lehemeți v vz lehămeti
6. [MDA2] lihămiți v vz lehămeti
7. [DLRLC] LEHĂMETI, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Mold.; și în forma lehămeți) A se sătura (de ceva sau de cineva) pînă în gît; a-i fi silă, a se scîrbi, a se dezgusta, a se plictisi. S-a lehămețit în cele din urmă Grigore Vîrnav. GALAN, Z. R. 183. A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești, lehămetindu-se de popie. CREANGĂ, A. 102. De la o vreme și babele și prietenii, lehămetindu-se, l-au dat în burduful dracului. id. P. 142. ◊ (Rar) Mi te-ai lehămetit de la inimă = mi-ai ieșit din inimă, nu te mai iubesc, nu mai vreau să știu de tine. Hai de mănîncă; dar să știi că mi te-ai lehămetit de la inimă. CREANGĂ, A. 69. – Variantă: lehămeți vb. IV.
8. [Scriban] lehă- și lehemetésc, -tuĭésc și -tisésc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă scîrbesc grozav. Mă lehămetesc cuĭva, îĭ ajung absolut nesuferit.
9. [DOOM 3] lehămeti (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lehămetesc, 3 sg. se lehămetește, imperf. 1 sg. mă lehămeteam; conj. prez. 1 sg. să mă lehămetesc, 3 să se lehămetească; imper. 2 sg. afirm. lehămetește-te; ger. lehămetindu-mă
10. [DOOM 2] !lehămeti (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lehămetește, imperf. 3 sg. se lehămetea; conj. prez. 3 să se lehămetească
11. [DGS] lehămeti vb. IV. refl. (pop. și fam.; despre oameni) 1 (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Dezgusta. 2 (constr. cu un pron. pers. în dat.) v. Plictisi. Urî.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL