1. [DEX '09] LEGĂTURICĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] – Legătură + suf. -ică.
2. [MDA2] legăturică sf [At: BARCIANU, V. / Pl: ~ici, ~rele / E: legătură + -ică] 1-6 (Șhp) Legătură (99, 104, 107) (mică) Si: legăturiță (1-6).
3. [DLRLC] LEGĂTURICĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură (I 2); bocceluță. S-a pipăit sub brîu, a scos de acolo o legăturică în care erau înfășurate o cremene vînătă cu colțuri și un boț de iască. V. ROM. octombrie 1953, 33. Fiecare... scoase cîte-o legăturică cu de-ale gurii. SADOVEANU, O. VI 136. Zicînd astea, scoate din sîn o legăturică, o pune pe masă, o ține cu mîna dreaptă și cu stînga o dezleagă. CARAGIALE, O. II 227.
4. [Scriban] legăturícă f., pl. ele. Dim. d. legătură: o legăturică de fîn.
5. [DOOM 3] !legăturică s. f., g.-d. art. legăturelei; pl. legăturele
6. [DOOM 2] !legăturică s. f., g.-d. art. legăturicii/legăturelei; pl. legăturici/legăturele, art. legăturicile/legăturelele
7. [IVO-III] legăturică, -rele.
8. [DGS] legăturică s.f. <înv. și pop.> legăturiță, <pop.> bocceluță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL