1. [Scriban] legănătoáre f., pl. orĭ (d. legăn). Scaun pus pe doŭă arcurĭ ca o sanie ca să te legenĭ în el (fr. balançoire).
2. [DEX '09] LEGĂNĂTOR, -OARE, legănători, -oare, adj. Care (se) leagănă. – Legăna + suf. -ător.
3. [MDA2] legănător, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: legăna + -tor] 1 a (D. obiecte) Care balansează. 2 a (Fig; d. muzică, ritm, diferite sunete, etc.) Care se desfășoară lent, tărăgănat Si: odihnitor. 3 a (Fig) Care este liniștitor, propice unei anumite desfășurări. 4 a (D. plante sau vegetație) Care se mișcă, unduindu-se la adierea vântului. 5 a (D. mers, anumite mișcări ale ființelor) Care presupune balansarea ritmică a corpului într-o parte și în cealaltă. 6 smf (Îdt) Persoană însărcinată cu legănarea (1) copilului mic.
4. [DEX '98] LEGĂNĂTOR, -OARE, legănători, -oare, adj. (Rar) Care (se) leagănă. – Legăna + suf. -ător.
5. [DLRLC] LEGĂNĂTOR, -OARE, legănători, -oare, adj. (Rar) Care se mișcă ușor încoace și încolo, care se leagănă. Mersu-i... cu pas legănător. ALECSANDRI, P. III 317.
6. [Șăineanu, ed. VI] legănător a. care se leagănă: pas legănător AL.
7. [DOOM 3] legănător adj. m., pl. legănători; f. sg. și pl. legănătoare
8. [DOOM 2] legănător adj. m., pl. legănători; f. sg. și pl. legănătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL