1. [DEX '09] LEGĂNEL, legănele, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui leagăn; legănaș, legănuș, legănuț. – Leagăn + suf. -el.
2. [MDA2] legănel sn [At: DDRF / Pl: ~e / E: leagăn + -el] 1-4 (Pop; șhp) Legănior (1-4).
3. [DEX '98] LEGĂNEL, legănele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui leagăn; legănaș, legănuș, legănuț. – Leagăn + suf. -el.
4. [DLRLC] LEGĂNEL, legănele, s. n. (Popular) Diminutiv al lui leagăn. Leagă-mi-se-un legănel. PĂSCULESCU, L. P. 56. Comis mare Leagăn și-are, Legănel De argințel. TEODORESCU, P. P. 22.
5. [DOOM 3] legănel (fam.) s. n., pl. legănele
6. [DOOM 2] legănel (fam.) s. n., pl. legănele
7. [DGS] legănel s.n. legănuț, <pop.> legănaș, legănior, <reg.> legănuș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL