1. [DEX '09] LEGĂNARE, legănări, s. f. Acțiunea de a (se) legăna și rezultatul ei; clătinare, balansare, legănătură. – V. legăna.
2. [MDA2] legănare sf [At: I. GOLESCU / Pl: ~nări / E: legăna] 1 Mișcare ușoară, lină a unui copil într-o parte și în alta cu leagănul (1) sau pe brațe, în poală etc. pentru a-l liniști, a-l alinta și a-l face să adoarmă Si: legănat1 (1), (înv) legănătură (1). 2 Mângâiere. 3 Încântare. 4 Desfășurare specifică, armonioasă a sunetelor unei melodii, a unei poezii etc. Si: legănat1 (4), (înv) legănătură (4). 5 Vorbire tărăgănată Si: legănat1 (5), (înv) legănătură (5). 6 Mișcare a cuiva sau a ceva dintr-o parte în alta în jurul unei bare relativ fixe Si: legănat1 (6), (înv) legănătură (6), unduire. 7 (Fig) Unduire. 8 Clătinare a cuiva din cauza unei slăbiciuni, a beției, în urma unui șoc, a unui sentiment puternic etc. Si: amețeală, legănat1 (8), (înv) legănătură (8). 9 Zdruncinare domoală și ritmică a unui vehicul în timpul deplasării Si: legănat1 (9), (înv) legănătură (9). 10 Deplasare a unei mase de ape sub formă de valuri Si: legănat1 (10), (înv) legănătură (10). 11 Mișcare de pendulare a unor corpuri sau a unor obiecte suspendate sau atârnate Si: legănat1 (11), (înv) legănătură (11). 12 Mișcare de unduire a unei plante, a crengilor acesteia etc. la adierea vântului, în unna unei atingeri domoale etc. Si: legănat1 (12), (înv) legănătură (12). 13 (Îvp) Surpare a unei suprafețe de teren sau a unei forme de relief Si: legănat1 (13), (înv) legănătură (13). 14 (Îvp) Cutremurare a unei suprafețe de teren sau a unei forme de relief Si: legănat1 (14), (înv) legănătură (14). 15 Balansare ritmică a trupului omenesc în timpul mersului, al dansului etc. Si: legănat1 (15), (înv) legănătură (15).
3. [DLRLC] LEGĂNARE, legănări, s. f. Acțiunea de a (se) legăna; balansare, oscilare, ondulare. Pe-ntinderea cea verde trec legănări de unde, Polenul ca un nour de aur fin se plimbă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11. Urmărea c-o privire leneșă legănarea vălătucilor de nori. VLAHUȚĂ, N. 24. Mă primblu singur pe podul vaporului, cumpănindu-mi pasurile după legănarea lui. ALECSANDRI, O. P. 291.
4. [DEX '09] LEGĂNA, legăn, vb. I. 1. Tranz. A mișca lin într-o parte și în alta un copil (cu leagănul sau pe brațe) pentru a-l adormi. ♦ Refl. Fig. A se lăsa purtat, amăgit de speranțe deșarte. 2. Tranz. și refl. A (se) mișca într-o parte și în alta; a (se) clătina, a (se) balansa. ♦ Refl. A se da în leagăn (4). 3. Refl. (Despre oameni) A se mișca ritmic (în mers, în pas de dans etc.). [Prez. ind. și: leagăn] – Probabil lat. *liginare (< ligare „a lega”).
5. [MDA2] legăna [At: C. A. ROSETTI, N. I., 151 / Pzi: legăn, leagăn / E: pbl ml *liginare] 1 vt A mișca ușor, lin un copil într-o parte și în alta cu leagănul (1) sau pe brațe, în poală etc. pentru a-l liniști, a-l alinta și a-l face să adoarmă. 2 vt (Pop; îe) Celui bogat și dracul îi ~nă copiii Omului bogat i se fac toate plăcerile. 3 vt (Pex; c. i. lucruri sau ființe dragi) A ține în brațe și a mișca ușor, într-o parte și în alta pentru a exprima afecțiune. 4 vt (Fig) A mângâia. 5 vt (Fig) A încânta. 6 vt (D. sunete, cântec, vorbire) A suna domol Si: a tărăgăna. 7-8 vtr (Fig) A (se) amăgi cu speranțe deșarte. 9 vr (D. ființe, obiecte etc.) A se mișca dintr-o parte în alta în jurul unei bare relativ fixe Si: a se undui. 10 vr (Fig) A se undui. 11 vr (D. oameni sau părți ale trupului) A se clătina din cauza unei slăbiciuni, a beției, în urma unui șoc, a unui sentiment puternic etc. 12 vr (D. diferite corpuri sau obiecte plutitoare, ambarcațiuni) A se mișca datorită apei, valurilor. 13 vr (D. apă) A face valuri. 14 vr (D. oameni) A se da într-un leagăn (4) Si: (pop) a se da huța. 15 vr (D. păsări) A pluti în echilibru. 16 vr (D. oameni și părți ale corpului) A se mișca în mers, în ritmul dansului etc. 17 vr (Îvp; d. pământ, diferite forme de relief, etc.) A se cutremura. 18 vr (Îvp; d. pământ, diferite forme de relief) A se surpa. 19 vr (Fig; înv) A șovăi. 20 vr (Fig; înv) A se îndoi. 21 vr (Îvr) A se deplasa.
6. [DEX '98] LEGĂNA, leagăn, vb. I. 1. Tranz. A mișca lin într-o parte și în alta un copil (cu leagănul sau cu brațele) pentru a-l adormi. ♦ Refl. Fig. A se lăsa purtat, amăgit de speranțe deșarte. 2. Tranz. și refl. A (se) mișca într-o parte și în alta; a (se) clătina, a (se) balansa. ♦ Refl. A se da în leagăn (4). 3. Refl. (Despre oameni) A mișca ritmic (în mers, în pas de dans etc.). – Probabil lat. *liginare (< ligare „a lega”).
7. [DLRLC] LEGĂNA, leagăn, vb. I. 1. Tranz. A mișca lin un copil încoace și încolo cu leagănul sau pe brațe pentru a-l adormi. V. balansa. Trebuia să-și legene copilul. DUMITRIU, N. 153. Aci l-a legănat Măicuța lui, și-aici în sat Sînt morți părinții lui. COȘBUC, P. I 232. Tu mai lasă drumurile și stăi lîngă mămuca, de-i fă țevi și leagănă copilul. CREANGĂ, A. 62. Luă în brațe pe această biată fată pe care o legănase. NEGRUZZI, S. I 26. Dară cînd mă legănai, cu mînile tu lucrai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 195. ◊ Fig. Desfătare vînătorească... legănată în dulci și duioase visări. ODOBESCU, S. III 15. ♦ Refl. Fig. A se amăgi cu speranțe deșarte. 2. Tranz. A mișca ușor într-o parte și în alta, a balansa, a ondula. Pomii să-și legene brațele grele de roade. BANUȘ, B. 99. Era vară și șesurile își legănau, în boarea vîntului, lanurile aurii. STANCU, U.R.S.S. 81. Venea pe deal, voios cîntînd, Flăcăul; Pe-un umăr coasa legănînd. COȘBUC, P. I 169. Ana... umbla, legănîndu-și capul... ca un copil răsfățat. VLAHUȚĂ, O. AL. II 34. ◊ (Poetic) Își leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic. IOSIF, PATR. 11. Ne-nvîrteau al minții scripet, Legănînd cînd o planetă, cînd pe-un rege din Egipet. EMINESCU, O. I 140. ◊ Refl. Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vînt, Cu crengile la pămînt. EMINESCU, O. I 214. O mică luntrișoară... sub un cer albastru, ca lebăda ușoară, Azi lin se legăna. ALECSANDRI, O. 83. Brazii că se legănau, Cuibulețul mi-l stricau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. ◊ Fig. Cîntecul se legăna sub cerul albastru de toamnă. CĂLUGĂRU, O. P. 430. ♦ Refl. A se da într-un leagăn, într-un scrînciob. 3. Refl. (Despre oameni) A se mișca ritmic (în dans, în mers etc.). Se leagănă pe cal și-și mîngîie barba mare. SADOVEANU, O. VII 168. Flăcăii abia se legănau în joc și hora se învîrtea foarte încet. CREANGĂ, O. A. 85. Și cînd ea se prinde-n gioc Se tot leagănă în loc. ALECSANDRI, P. P. 301. ◊ (Despre horă) Acum hora era chiar în șosea și se legăna lin subt privirile fermecate ale femeilor și fetelor. REBREANU, R. I 125. ◊ Fig. (Despre păsări) Vin cîteodată vrăbii ciripitoare, se leagănă gingaș pe ramura mea. DEȘLIU, N. 11. Trecu pe deasupra lor un corb carele se legăna prin văzduh. ISPIRESCU, L. 223. Ciocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna. NEGRUZZI, S. I 115. ♦ (Despre oameni) A se clătina (din cauza slăbiciunii). Să legănau de slabi. RETEGANUL, P. V 53. – Prez. ind. și: (regional) legăn (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 87).
8. [Șăineanu, ed. VI] legănà v. 1. a mișca leagănul ca s’adoarmă pruncul; 2. a (se) mișca într’o parte și într’alta; 3. fig. a amăgi cu speranțe false sau depărtate.
9. [Scriban] légăn și (Trans.) léngăn, a -á v. tr. (ung. lengeni, a adia, a fîlfîi, a se legăna, lengetni, a legăna. Legăn, legenĭ, leagănă; să legene, ca depăn, peptăn, rezem, dar și eŭ leagăn în Munt. vest [ChN. I, 162] ca și eŭ pĭaptăn). Mișc leagănu saŭ mișc ca’ntr’un leagăn un copil ca să adoarmă. Fac să oscileze ceva atîrnat: vîntu leagănă frunzele plopilor. V. refl. Mă clatin în timpurĭ regulare într’o parte și’ntr’alta: copilu se leagănă în leagăn, luntrea se leagănă pe valurĭ, ramurile se leagănă de vînt. Fig. A te legăna cu o speranță, a avea o speranță depărtată saŭ falsă, a te mîngîĭa cu o speranță.
10. [DOOM 3] legănare s. f., g.-d. art. legănării; pl. legănări
11. [DOOM 2] legănare s. f., g.-d. art. legănării; pl. legănări
12. [DOOM 3] legăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legăn, 2 sg. legeni, 3 leagănă; conj. prez. 1 sg. să legăn, 3 să legene; imper. 2 sg. afirm. leagănă
13. [DOOM 2] !legăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legăn, 2 sg. legeni, 3 leagănă; conj. prez. 3 să legene
14. [MDO] legăna (ind. prez. 1 sg. leagăn, 2 sg. legeni, 3 sg. leagănă, conj. legene)
15. [IVO-III] legăn, legeni 2, leagănă 3, legene 3 conj.
16. [DGS] legănare s.f. I 1 legănat1. Bebelușul poate adormi și fără legănare. 2 balans, balansare, clătinare, clătinat1, legănat1, oscilare, oscilație, pendulare, <rar> librație. Copilul se simte fericit în legănarea scrânciobului. 3 bălăbănire, bălăbănit, clătinare, clătinat1, legănat1, <pop. și fam.> bălăbăneală, <pop.> aruncare, bălălăială. O enerva legănarea picioarelor copilului din fața ei. 4 clătinare, clătinat1, legănat1, mișcare. Legănarea crengilor copacilor este violentă în timpul vijeliei. 5 mlădiere, <pop.> legănătură. Dansa un menuet melancolic, cu legănări line. II fig. (rar) v. Abulie. Bâjbâială. Codeală. Codire. Ezitare. Fluctuație. Indecizie. îndoială. Nedumerire. Nehotărâre. Oscilare. Oscilație. Pendulare. Pregetare. Reticență. Șovăială. Șovăire.
17. [DGS] legăna vb. 1 I 1 tr. (compl. indică copii mici) <reg.> a luica, a sălta, a țuțula. Își leagănă pruncul în brațe pentru a-l adormi. 2 refl., tr. (sub. sau compl. indică oameni, mai ales copii) <reg.> a (se) hinta, a (se) huița, a se huițuța, a se huța2, a se huțăi, a se huțâna, a se huțuța, a (se) lulăi, a (se) scârciumi, a (se) țuțui3, a (se) țuțula, a (se) țuțuliga. În parc, copiii se leagănă în scrâncioburi. 3 tr., refl., a (se) balansa, a (se) clătina, a oscila, a pendula, <rar> a bascula, a șovăi1, <înv. și reg.> a (se) clăti, <reg.> a (se) dăina, a (se) hâțâna, a (se) holbăna, a (se) honcăi, a șovâlcăi. Valurile mari leagănă nava. Scrânciobul se leagănă în bătaia vântului. 4 refl., tr. a (se) bălăbăni, a (se) clătina, <pop.> a (se) bălălăi, a (se) bălăngăi, a (se) bălăngăni, a (se) bănănăi, <fam.> a se gondola2, <reg.> a (se) liubăi, a (se) tingăli, <fig.; reg.> a adia. Se legăna nesigur pe scară. Stând pe un scaun înalt, copilul își leagănă picioarele. 5 refl., tr. (sub. sau compl. indică mai ales corpul oamenilor sau al unor animale) a (se) clătina, a (se) mlădia, <rar> a se înmlădia, <pop. și fam.> a se îngâna. Corpul i se leagănă ușor la fiecare pas. 6 tr. (mai ales despre vehicule vechi, uzate; compl. indică oameni) a clătina, a hurduca, a scutura, a zdruncina, a zgâlțâi, a zgudui, <pop. și fam.> a bălăbăni, a bâțâi, <pop.> a hâțâi, a hâțâna, a hodorogi, a hurui, a zdroncăni, a zgâlțâna, <reg. > a drâgâi, a hobrânca, a hurducăi, a zdruhăi, a zducni, a zgâcina. Căruța îl leagănă rău pe drumurile cu gropi. 7 tr., refl. (compl. sau sub. indică mai ales vegetația) a (se) învălura, a (se) ondula, a undui. Vântul leagănă lanul de grâu. Păpurișul se leagănă în adierea vântului. 8 refl., tr. (înv. și pop.; sub. sau compl. indică clădiri, construcții etc.) v. Clătina. Cutremura. Scutura. Zdruncina. Zgâlțâi. Zgudui. II fig. 1 tr. (compl. indică sunete, cuvinte, glas, melodii) a tărăgăna. Leagănă cuvintele când vorbește. 2 tr. (compl. indică inima, sufletul, viața etc. oamenilor) a bucura, a desfăta, a încânta, <fig.> a ameți, a îmbăta, a lumina, a mângâia. Speranța că se va însănătoși îi leagănă sufletul. 3 refl. (înv.; despre oameni) v. Balansa. Codi. Ezita. Flota. Oscila. Pendula. Pregeta. Șovăi1.
18. [DLRLV] LEGĂNA vb. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N ) A se clătină. A: Țot pămîntul să ridică Și să leagănă de frică. DOSOFTEI, PS. ◊ Fig. Ștefan-Vodă îmbla legănîndu-se încotro va lua. M. COSTIN. C: Leagănă cu capul, cu ochii clipesc. VCC, 40. Pămîntul se va legăna. POGREB., 97v; cf. STR., 49r; PS. SEC. XVIII. 32r. Etimologie: lat. *liginare. Cf. t r e m u r a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL