1. [DEX '09] LEGITIMAT, -Ă, legitimați, -te, adj. 1. Căruia i s-a cerut să se legitimeze cu un document legal. 2. (Despre copii născuți în afara căsătoriei) Care a fost recunoscut ca legitim. 3. Care a fost considerat just, echitabil, îndreptățit. – V. legitima.
2. [MDA2] legitimat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: legitima] 1 (Jur; îs) Copil ~ Copil din afara căsătoriei care a beneficiat de o acțiune juridică prin care a dobândit situația juridică a unui copil născut din căsătorie. 2 (Înv) Care a devenit legitim (1). 3 (Îvr; d. copii) Adoptat. 4 Justificat. 5 Motivat. 6 (D. oameni) A cărui identitate a fost verificată pe baza unui act oficial, a unei legitimații (7) etc.
3. [DEX '09] LEGITIMA, legitimez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a îndreptăți. – Din fr. légitimer.
4. [MDA2] legitima [At: HELIADE, O. II, 301 / Pzi: ~mez / E: fr légitimer] 1 vt (Jur) A face o acțiune juridică în urma căreia un copil din afara căsătoriei dobândește situația juridică a unui copil care este născut din căsătorie Si: a recunoaște. 2 vt (Îvr) A înfia un copil. 3 vt (Îvr) A adopta un copil. 4 vt (Rar) A da un caracter legitim (1). 5 vt (Rar) A face să dobândească un caracter legitim (1) Si: a legitimiza. 6 vt A oficializa o căsătorie. 7 vt A justifica. 8 vt A motiva. 9 vt A considera ceva îndreptățit. 10-11 vtr A-(și) dovedi identitatea pe baza unui document oficial, cu ajutorul unei legitimații (7) etc. Si: (îvr) a leghitimălui. 12 vt (Îvr) A verifica.
5. [DLRLC] LEGITIMA, legitimez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A stabili identitatea cuiva pe baza unui document legal. (Refl.) În fața autorităților cetățenii se legitimează cu buletinul de identitate. 2. (În legislația anterioară celei socialiste) A recunoaște unui copil natural drepturile de copil legitim. 3. Fig. A justifica, a îndreptăți.
6. [DN] LEGITIMA vb. I. 1. tr., refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tr. (Fig.) A justifica, a motiva, a îndreptăți. 3. tr. A recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. [< fr. légitimer].
7. [MDN '00] LEGITIMA vb. I. tr., refl. a(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. II. tr. 1. (fig.) a justifica, a îndreptăți. 2. a recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. (< fr. légitimer)
8. [Șăineanu, ed. VI] legitimà v. 1. a da unui copil natural drepturile copilului legitim, după prescripțiunile legii; 2. a face legitim, a verifica: a legitima un pașaport; 3. a justifica: nimic nu poate legitima crima.
9. [Scriban] *legitiméz v. tr. (d. legitim; fr. légitimer). Fac legitim, daŭ unuĭ copil natural drepturĭ de copil legitim. Fac să se recunoască autentic un titlu, o putere, ș. a. Justific: nimica nu legitimează o faptă rea.
10. [DOOM 3] legitima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legitimez, 3 legitimează; conj. prez. 1 sg. să legitimez, 3 să legitimeze
11. [DOOM 2] legitima (a ~) vb., ind. prez. 3 legitimează
12. [DGS] legitimat, -ă adj. (rar; despre cauze, motive etc.) v. Bun. Fundamentat. Îndreptățit. Îndrituit. Întemeiat. Just. Justificat. Legitim. Logic2. Motivat. Serios. Temeinic.
13. [DGS] legitima vb. I. tr. 1 a îndreptăți, a justifica, a motiva. Argumentele aduse legitimează decizia lui. 2 (înv.; compl. indică acte, instituții, proprietăți etc.) v. Cerceta. Controla. Inspecta. Revedea. Revizui. Vedea. Verifica.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL