1. [DEX '09] LEGITATE, legități, s. f. (Fil.) Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire. – Lege + suf. -itate (după rus. zakonomernost’).
2. [MDA2] legitate sf [At: CAS (1836-1838), 53/12 / Pl: ~tăți / E: lege1 + -itate] 1 (Îvr) Legalitate (1). 2 Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi. 3 Ansamblu al legilor din natură, din societate și din gândire. 4 Ansamblu al legilor care guvernează un anumit domeniu al realității.
3. [DN] LEGITATE s.f. Caracterul obligatoriu, de lege, al unor fenomene. [Et. incertă].
4. [MDN '00] LEGITATE s. f. caracter obligatoriu, de lege, al unor fenomene. (< lege + -itate)
5. [DOOM 3] legitate s. f., g.-d. art. legității; pl. legități
6. [DOOM 2] legitate s. f., g.-d. art. legității; pl. legități
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL