1. [DEX '09] LEGISLATURĂ, legislaturi, s. f. Perioadă de timp pentru care este ales sau în care funcționează un organ legislativ. – Din fr. législature.
2. [MDA2] legislatură sf [At: CR (1832), 222/8 / V: (înv) ~ghis~ / Pl: ~uri / E: fr législature] 1 Perioadă legală pentru care este ales sau în care a funcționat un organ legislativ (5). 2 (Iuz) Putere legislativă. 3 (Înv) Legislație (1).
3. [DEX '98] LEGISLATURĂ, legislaturi, s. f. Perioadă legală pentru care este ales sau în care a funcționat un organ legislativ (sau organul suprem al puterii). – Din fr. législature.
4. [DLRLC] LEGISLATURĂ, legislaturi, s. f. Perioadă legală pentru care este ales sau în care a funcționat un organ legislativ. Guvernul se pregătea să-și împlinească legislatura întreagă! C. PETRESCU, Î. II 150.
5. [DN] LEGISLATURĂ s.f. Durata mandatului unui organ legislativ. [< fr. législature].
6. [MDN '00] LEGISLATURĂ s. f. durata mandatului unui organ legislativ. (< fr. législature)
7. [Șăineanu, ed. VI] legislatură f. 1. totalitatea puterilor constituite cari fac legile; 2. adunarea legislativă în funcțiune; 3. durata puterilor acestei adunări.
8. [Scriban] *legislatúră f., pl. ĭ (format după legislator, ca lectură-lector). Totalitatea puterilor care concură la facerea legilor. Exercițiu mandatuluĭ uneĭ adunărĭ legislative. Durata eĭ. În Statele Unite, parlamentu local al fiecăruĭ stat.
9. [MDA2] leghislatură sf vz legislatură
10. [DOOM 3] legislatură s. f., g.-d. art. legislaturii; pl. legislaturi
11. [DOOM 2] legislatură s. f., g.-d. art. legislaturii; pl. legislaturi
12. [DGS] legislatură s.f. (jur.; înv.) 1 v. Legislativ. Putere legislativă. 2 (și nm. pr.) v. Legislativ. Organ legislativ (v. organ1). Putere legislativa. 3 v. Legislație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL