1. [DEX '09] LEFUȘOARĂ, lefușoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui leafă2. [Var.: lefșoară s. f.] – Leafă2 + suf. -ușoară.
2. [MDA2] lefușoară sf [At: (a. 1845) URICARIUL, V, 362/12 / V: lefș~, (pop) lefcio~ / Pl: ~re / E: leafă1 + -ușoară] 1-8 (Irn; șhp) Leafă1 (1-2, 7-8) (mică).
3. [DEX '09] LEFȘOARĂ s. f. v. lefușoară.
4. [MDA2] lefcioară sf vz lefușoară
5. [MDA2] lefșoară sf vz lefușoară
6. [DLRLC] LEFȘOARĂ, lefșoare, s. f. (Familiar) Diminutiv al lui leafă. Ca un iconom politic, prin mici slujbe, mici lefșoare, Am îmbogățit eu statul, cumpărîndu-mi moșioare. ALEXANDRESCU, M. 170.
7. [Scriban] 1) leáfă f., pl. lefĭ și lefurĭ, vechĭ (Let. 2, 85 și 221) lefe (din maĭ vechĭu lefea, azĭ ironic, turc. ’ólefé, ’ülufé, ulufé, d. ar. ’ulufé, pl. d. alef, pășune, de unde „nutreț, pensiune, soldă”; ngr. lufés, alb. lĭufé, sîrb. rut. lefa, bg. lefe, rus. lafá). Vechĭ. Soldă. Oaste în leafă, oaste de mercenarĭ. Azĭ. Simbrie, salar: leafa unuĭ servitor, unuĭ mercenar, unuĭ funcționar, unuĭ ministru. – Dim. lefușoară (est), -fșoară (vest). V. apuntament.
8. [Scriban] lefșoáră, lefușoáră, V. leafă 1.
9. [DOOM 3] lefușoară (fam.) s. f., g.-d. art. lefușoarei; pl. lefușoare
10. [DOOM 2] lefușoară/lefșoară (fam.) s. f., g.-d. art. lefușoarei/lefșoarei; pl. lefușoare/lefșoare
11. [DOOM 2] lefșoară v. lefușoară
12. [Argou] lefușoară, lefușoare s. f. (dim.) retribuție, salariu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL