1. [MDA2] lecuț sn [At: JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456 / Pl: ~uri / E: leac + -uț] 1-12 (Reg; șhp) Lecușor (1-12).
2. [DLRLC] LECUȚ s. n. (Popular) Diminutiv al lui leac. Și te du pe cel pîrău Pînă-i da de făgădău, C-acolo-i lecuțul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456.
3. [DLRM] LECUȚ s. n. (Pop.) Diminutiv al lui leac.
4. [DGS] lecuț s.n. (farm.; reg.) v. Lecușor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL