1. [DEX '09] LICHEA, lichele, s. f. Om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secătură. – Din tc. leke „nerușinare”.
2. [MDA2] lichea sf [At: ZILOT, ap. ȘIO II, 236 / P: li-chea / V: (îvr) leche, lechea / Pl: ~ele / E: tc leké] 1 (Îvr) Defect. 2 (Îvr) Pată. 3 (Pfm; dep) Persoană fără caracter și lipsită de demnitate Si: desfrânat, netrebnic, secătură.
3. [DLRLC] LICHEA, lichele, s. f. Om de nimic, lipsit de demnitate, lingușitor, slugarnic, netrebnic, om în care nu se poate avea încredere; secătură. Era un flușturatec și un ușurel de minte d-ăi mari, cum adică am zice noi un fleac de om sau o lichea. ISPIRESCU, U. 90. Ți se cade ție, Lichea nerușinată, astfel să ne vorbești? ALEXANDRESCU, M. 322.
4. [Șăineanu, ed. VI] licheà f. secătură: licheaua de stăpân al moșiei ISP. [Vechiu-rom. lecheà, defect («Alexandru-Vodă Moruz avea două lechele firești, lăcomia adică și scumpetea», Zilot) = turc. LEKÈ, pată, meteahnă, om stricat].
5. [Scriban] licheá f., pl. ele (turc. pers. leke, pată, rușine, om stricat; ngr. lekés). Sec. 18-19 (lechea). Defect sufletesc (ca hoția ș. a.). Azĭ (lichea). Om fără caracter, om slugarnic.
6. [MDA2] lechea sf vz lichea
7. [Scriban] lecheá, V. lichea.
8. [DOOM 3] lichea s. f., art. licheaua, g.-d. art. lichelei; pl. lichele
9. [DOOM 2] lichea s. f., art. licheaua, g.-d. art. lichelei; pl. lichele, art. lichelele
10. [IVO-III] lichea, -chele.
11. [DER] lichea (lichele) s. f. – Pungaș, ticălos, șmecher. – Mr. liche. Tc. (per.) leke „murdărie” (Șeineanu, III, 78, Meyer 239; Lokotsch 1292), cf. ngr. λεϰές, alb. likje, bg. leké. – Der. lichelism, s. n. (ticăloșie).
12. [DGS] lichea s.f. 1 (mai ales deprec.) derbedeu, neisprăvit, netrebnic, om de nimic, pușlama, secătură, <astăzi rar> lazaron, <pop. și fam.> cioflingar, spală-linte, spală-poamă, spală-varză, terchea-berchea, <pop. și fam.; deprec.> fluieră-n biserică, fluieră-vânt, flutură-vânt, <pop. și fam.; deprec. sau peior.> căcănar, <pop.; deprec.> tigoare, <fam.> cutră, marțafoi1, pațachină2, șmecher, <fam.; deprec.> pui de lele (v. pui1), tras-împins, <înv. și reg.> pujlău, <reg.> ceacănău, dârdală, hoantă, orbete, oșiștie, poghibală, pujlă, <reg.; deprec.> nandralău, plotogea, potlogilă, potlogitură, smârcitură, târșoagă, techergheu, tereblecea, <înv.> ștrengar, <ital.> mascalzone, <deprec. sau peior.> meltean, <fig.> căzătură, javră, jigodie, lepădătură, lepră, otreapă, potaie, zdreanță, <fig.; înv. și pop.> lingoare, <fig.; pop. și fam.> scârnăvie, <fig.; fam.; deprec.> cârnat, pintenat, tinichea, <fig.; reg.> jagardea, loază, lozenie, postoroncă, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> jabă, șulfa, <fig.; deprec.> poamă, <fig.; peior.> gunoi, <arg.> ciumalău, deșeu, figurant, labagiu, lest1, sichimea, <vulg.> căcăstorar. Individul este o lichea lipsită de caracter. 2 (înv.; de obicei constr. cu vb. „a avea”, „a fi”) v. Carență. Cusur. Defect. Deficiență. Dezavantaj. Imperfecțiune. Insuficiență. Lacună. Lipsă. Neajuns1. Omisiune. Păcat. Racilă. Scădere. Slăbiciune. Tară2. Viciu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL