1. [DEX '09] LATINESC, -EASCĂ, latinești, adj. Latin (2). – Latin + suf. -esc.
2. [MDA2] latinesc, ~ească [At: URECHE, L. 61 / V: (înv) lăt~, let~ / Pl: ~ești / E: latin + -esc] 1-9 a Latin (24-29, 31, 34-35). 10-11[1] sf Latină (32-33).
3. [DLRLC] LATINESC, -EASCĂ, latinești, adj. Care se referă la limba și la literatura romanilor; latin. Vorbesc ei cu mare dragoste pe limbă latinească. SADOVEANU, Z. C. 84. Racle mîndre-mpărătești Purtînd semne latinești. ALECSANDRI, P. P. 21. – Variantă: lătinesc, -ească (TEODORESCU, P. P. 171) adj.
4. [Șăineanu, ed. VI] latinesc a. ce ține de limba latină: vorbe latinești ║ adv. latinește, în limba latină.
5. [Scriban] *latinésc, -eáscă adj. Latin. – Vechĭ lătinesc.
6. [MDA2] latina v vz latini
7. [MDA2] latini vt [At: DDRF / V: (cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: latin] (Îvr) 1-2 A latiniza (1-2).
8. [MDA2] lătinesc a vz latinesc
9. [DLRLC] LĂTINESC, -EASCĂ adj. v. latinesc.
10. [DOOM 3] latinesc adj. m., f. latinească; pl. m. și f. latinești
11. [DOOM 2] latinesc adj. m., f. latinească; pl. m. și f. latinești
12. [DE] LATINI, Brunetto (c. 1220-c. 1294), erudit și om politic florentin. Magistrul lui Dante. Poeme didactice, o lucrare enciclopedică în franceză („Cărțile comorii”). Partizan al grupării politice a guelfilor; între 1260 și 1266 a trăit în exil în Franța.
13. [DGS] latinesc, -eăscă adj., s.f. I adj. 1 (despre cuvinte, texte, cărți sau despre fenomene culturale, sociale etc.) latin, <înv.> latinic. 2 (relig.; înv. și reg.) v. Catolic. Papal. Roman2. Romano-catolic. II s.f. (lingv.; înv.) v. Latină. Limbă latină.
14. [DGS] latini vb. IV. tr. (lingv.; înv.; compl. indică cuvinte, limbi etc.) v. Latiniza.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL