1. [DEX '09] LAMENTARE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta.
2. [MDA2] lamentare sf [At: ARISTIA, PLUT. 13/15 / Pl: ~tări / E: lamenta] 1 (Lpl) Strigăte însoțite de plânsete, care exprimă durerea, amărăciunea sau suferința, mai ales morală Si: lamentație (1), (liv) lament (1), lamento (2). 2 Plângere zgomotoasă și adesea exagerată Si: lamentație (2), jelire, tânguire, (liv) lamento (3). 3 Cerere insistentă de a se îndeplini o dorință, de a se face un serviciu, o favoare etc. Si: lamentație (3), rugăminte. 4 (Nob) Bocire a unui mort Si: lamentație (4). 5 (Cu sens atenuat) Cuvinte care exprimă nemulțumirea, necazul etc. Si: lamentație (5), (pop) văitătură.
3. [DLRLC] LAMENTARE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tînguire, văicăreală, lamentație. Și pe urmă rugăminți, lamentări, jurăminte, plecăciuni. BOGZA, A. Î. 530. Moartea lui timpurie la Palermo, în Sicilia, a fost, la noi, deseori prilej de lamentări lirice. SADOVEANU, E. 53.
4. [DN] LAMENTARE s.f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; lamentație, jeluire. [< lamenta].
5. [Șăineanu, ed. VI] lamentare f. plângere cu gemete și strigăte.
6. [DEX '09] LAMENTA, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.
7. [MDA2] lamenta [At: HELIADE, O. I, 393 / Pzi: ~tez / E: fr lamenter, it lamentare, lat lamento, -are] 1 vr A se plânge în mod zgomotos și adesea exagerat Si: a se tângui, a se jeli. 2 vr A cere în mod insistent îndeplinirea unei dorințe, a unui serviciu, a unei favori etc. Si: a se ruga. 3 vi (Nob) A boci un mort.
8. [DLRLC] LAMENTA, lamentez, vb. I. Refl. A se plînge tare, a se tîngui, a se văicări, a se jeli. Croiți un univers de sisteme rigide, la care ați vrea să se supună natura, și cînd natura nu se supune, vă mirați, vă lamentați și vă revoltați. C. PETRESCU, Î. II 88. A se lamenta cineva de cele trecute este o perdere de timp. GHICA, A. 48.
9. [DN] LAMENTA vb. I. refl. A se tîngui, a se văicări. [< fr. lamenter, it. lamentare].
10. [MDN '00] LAMENTA vb. refl. a se tângui, a se văicări. (< fr. lamenter, lat. lamentari)
11. [Șăineanu, ed. VI] lamentá v. a plânge gemând.
12. [Scriban] *lamentațiúne f. (lat. lamentátio, -ónis). Vaĭet, jălire: lamentațiunile luĭ Ĭeremia. – Și -áție și -áre.
13. [Scriban] *lamentéz (mă) v. refl. (lat. pop. lamentare, clasic -ári, d. lamentum, vaĭet). Mă vaĭet, mă tînguĭesc, mă jălesc.
14. [DOOM 3] lamentare s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări
15. [DOOM 2] lamentare s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări
16. [DOOM 3] lamenta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lamentez, 3 se lamentează; conj. prez. 1 sg. să mă lamentez, 3 să se lamenteze; imper. 2 sg. afirm. lamentează-te; ger. lamentându-mă
17. [DOOM 2] lamenta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamentează
18. [DAS] LAMENTARE. Subst. Lamentare, lamentație (rar), deplorație (rar); boceală, bocet, bocit, bocire, ieremiadă (livr.), jelanie, jelire, jelit, jeluială, jeluire, plîngere, plîns, plînset, plînsoare, tînguială, tînguire, tînguit, vaiet, văitare, văitătură, văicăreală (pop. și fam.), vaicăr (reg.), vaier, văierare (reg.), căinare. Bocitoare, jeluitoare, plîngătoare (reg.), prefice (rar). Adj. Bocitor, jelitor, jeluitor, plîngăcios, plîngăreț, plîngător, tînguitor, tînguios, văităreț (rar), văitător (rar). De plîns, lamentabil, deplorabil, jalnic. Vb. A se lamenta, a (se) boci, a se jeli, a se jelui, a se plînge, a se tîngui, a se văita, a se văicări (pop. și fam.), a se văiera (reg.), a se căina. A deplînge, a deplora (rar), a boci, a jeli, a plînge, a tîngui, a văita, a căina. V. durere, milă, plîns, regret, tristețe.
19. [DGS] lamenta vb. I. refl. 1 (despre oameni) a se boci, a se căina, a se jeli, a se jelui, a se plânge, a se tângui, a se văicări, a se văita, <înv. și pop.> a se ofta, <pop.> a se aoli, a chiui, a se mișeli, a se neferici, <înv. și reg. > a se obidi, a se olălăi, a se olecăi, a se screme, a striga, <reg. > a se cânta, a se frăsui, a se găvăli, a se geveli, a se lilii, a se pănăta, a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, <înv.> a glăsi, a se glăsui, a hlipi, <fig.; înv. și pop.> a se tăvăli, <fig.; fam.> a scheuna. Toată ziua se lamentează că viata îi este plină de greutăți. 2 (despre ființe) a geme, a se tângui, a se văita, <pop.> a îngeme, <înv. și reg.> a se scrivi, <fig.> a miorcăi. Se lamentează de durere. 3 (despre oameni) a se scânci, a se smiorcăi, <fam.; deprec.> a se sclifosi. – De unde ai furat banii? – Nu i-am furat, mamă, se lamenta băiatul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL