1. [DEX '09] LAMARCKISM s. n. Teorie biologică după care evoluția viețuitoarelor se explică prin influența variațiilor de mediu asupra comportamentului și morfologiei lor și care consideră că însușirile astfel dobândite se transmit ereditar. [Pr.: -chism] – Din fr. lamarckisme.
2. [MDA2] lamarckism sn [At: DER / P: ~rchism / E: fr lamarckisme] Teorie biologică după care evoluția viețuitoarelor se explică prin influența variațiilor de mediu asupra comportamentului și a morfologiei lor și care consideră că însușirile astfel dobândite se transmit ereditar.
3. [DN] LAMARCKISM s.n. Teorie evoluționistă care susține ideea unității și a dezvoltării naturii, a variabilității speciilor sub acțiunea condițiilor de viață și de mediu și a moștenirii caracterelor dobîndite. [< fr. lamarckisme, cf. Lamarck – naturalist francez].
4. [MDN '00] LAMARCKISM s. n. teorie care explică evoluția filogenetică a organismelor prin influența condițiilor de mediu, a variabilității acestora și a moștenirii caracterelor dobândite. (< fr. lamarckime)
5. [DOOM 3] lamarckism [ck pron. fr. k] (desp. -mar-ckism) s. n.
6. [DOOM 2] lamarckism s. n.
7. [DE] LAMARCKÍSM (< fr.; {s} n. pr. Lamarck) s. n. (BIOL.) Teorie formulată de J.-B. Lamarck, în 1809, în lucrarea „Filozofia zoologică”, conform căreia plantele și animalele se schimbă în permanență, devenind tot mai complicate ca organizare, datorită acțiunii factorilor mediului ambiant și a tendinței interne, proprie tuturor organismelor vii, de perfecționare. Susținând că principiile evoluției sunt o lege generală pentru natura vie, Lamarck n-a descoperit adevăratele cauze ale dezvoltării evoluționiste. Legile de bază ale l. au avut un rol important, influențând ulterior elaborarea teoriei evoluționiste a lui Darwin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL