1. [MDA2] lacrimatoriu sn [At: ASACHI, S. L. II, 286 / V: ~remator, ~rem~, lacrimator, (înv) ~măt~ / Pl: ? / E: fr lacrymatoire] (În Antichitatea romană) Vas de ceramică sau de sticlă, de mici dimensiuni, cu formă alungită, care se punea, cu uleiuri parfumate, în morminte și despre care se credea că păstrează lacrimile celor apropiați defunctului.
2. [DN] LACRIMATORIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium].
3. [MDN '00] LACRIMATORIU s. n. (la romani) vas funerar din ceramică sau sticlă, alungit, conținând uleiuri parfumate, care se depunea în morminte o dată cu înhumarea celui decedat. (< fr. lacrymatoire, lat. lacrimatorium)
4. [Scriban] *lacrimatóriŭ n. (fr. lacrimatoire). Nume dat unor vase de pămînt orĭ de sticlă găsite în mormintele Romanilor și despre care s’a crezut că conservaŭ lacrimile răspîndite la funeraliĭ, cînd în realitate ele conținuse odinioară parfum. Adj. -iŭ, -ie: urnă lacrimatorie.
5. [DEX '09] LĂCRĂMĂTOR, -OARE adj. v. lăcrimător.
6. [DEX '09] LĂCRIMĂTOR, -OARE, lăcrimători, -oare, adj. (Rar) Care lăcrimează, care plânge; întristat. [Var.: lăcrămător, -oare adj.] – Lăcrima + suf. -ător.
7. [MDA2] lacremator sn vz lacrimatoriu
8. [MDA2] lacrematoriu sn vz lacrimatoriu
9. [MDA2] lacrimator sn vz lacrimatoriu
10. [MDA2] lacrimător, ~oare a vz lăcrimător
11. [MDA2] lacrimătoriu sn vz lacrimatoriu
12. [MDA2] lăcrămătoriu, ~ie a vz lăcrimător
13. [MDA2] lăcrămitor, ~oare a vz lăcrimător
14. [MDA2] lăcremător, ~oară a vz lăcrimător
15. [MDA2] lăcrimător, ~oare a [At: KLEIN, D. / V: lac~, (îvp) ~cră~ / Pl: ~i, ~oare / E: lăcrima + -ător] 1 (D. ochi) Care lăcrimează. 2 (D. ochi) Plini de lacrimi. 3 (Rar; d. oameni) Care lăcrimează (1). 4 (Pex; d. oameni) Care plânge ușor din cauza durerii, a supărării, emoției etc. 5 (Fig: d. oameni) Întristat. 6 (D. sălcii) Cu ramuri aplecate, lungi și flexibile. 7 (Fig) Care provoacă lacrimi. 8 (Fig) Care emoționează până la lacrimi.
16. [MDA2] lăcrimătoriu, ~ie a vz lăcrimător
17. [DLRLC] LĂCRIMĂTOR, -OARE, lăcrimători, -oare, adj. (Rar; și în forma lăcrămător) Care lăcrimează, plînge; întristat, trist, jalnic. Să-l fi văzut cum mă privea cu ochi lăcrimători! NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Răchită lăcrămătoare = salcie plîngătoare, v. plîngător. Voi afla inimi îndrăgostite, Iar în răchite lăcrămătoare Poeți cu harpe dezmierdătoare. MACEDONSKI, O. I 21. – Variantă: lăcrămător, -oare adj.
18. [DOOM 3] lacrimatoriu [riu pron. rĭu] (desp. la-cri-) s. n., art. lacrimatoriul; pl. lacrimatorii, art. lacrimatoriile (desp. -ri-i-)
19. [DOOM 2] lacrimatoriu [riu pron. rĭu] (la-cri-) s. n., art. lacrimatoriul; pl. lacrimatorii, art. lacrimatoriile (-ri-i-)
20. [DOOM 3] lăcrimător (rar) (desp. lă-cri-) adj. m., pl. lăcrimători; f. sg. și pl. lăcrimătoare
21. [DOOM 2] lăcrimător (rar) (lă-cri-) adj. m., pl. lăcrimători; f. sg. și pl. lăcrimătoare
22. [Argou] lăcrămător, lăcrămători s. m. (intl.) părinte, tată.
23. [DGS] lăcrimător, -oare adj. 1 (despre ochi) înlăcrimat, lăcrimat, lăcrimos, ud, umed, umezit2, <fig.> rourat. 2 (rar; despre oameni) v. înlăcrimat. Lăcrimat. Plâns2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL