1. [MDA2] laboare sf [At: HELIADE, O. I, 378 / V: labor sn, ~orie, ~bură / Pl: ? / E: lat labor] (Ltî) Muncă grea, istovitoare Si: osteneală, trudă.
2. [MDA2] labor[1] sn vz laboare
3. [MDA2] laborie sf vz laboare
4. [MDA2] labură sf vz laboare
5. [DLRLC] LABOARE s. f. (Latinism ieșit din uz) Muncă. Ceea ce treizeci de ani de... studii și de laboare nu fuseseră în stare să facă, au făcut cîteva nopți. M. I. CARAGIALE, C. 106. Laboarea ce se impunea acelora nu a fost mai puțin titanică. MACEDONSKI, O. IV 116. Arătau mai multă bunăvoință... pentru așa ingrată laboare. ODOBESCU, S. II 327.
6. [Șăineanu, ed. VI] laboare f. muncă mare.
7. [DE] LABORI [laborí], Fernard Gustav (1860-1917), avocat francez. Celebru în epocă în urma proceselor Humbert, Rochefort, Caillaux și Dreyfus (în cursul acestuia apărându-l și pe scriitorul Émile Zola).
8. [DGS] laboare s.f. (latin.; înv.) v. Lucru. Muncă. Treabă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL