1. [MDA2] laboare sf [At: HELIADE, O. I, 378 / V: labor sn, ~orie, ~bură / Pl: ? / E: lat labor] (Ltî) Muncă grea, istovitoare Si: osteneală, trudă.
2. [DLRLC] LABOARE s. f. (Latinism ieșit din uz) Muncă. Ceea ce treizeci de ani de... studii și de laboare nu fuseseră în stare să facă, au făcut cîteva nopți. M. I. CARAGIALE, C. 106. Laboarea ce se impunea acelora nu a fost mai puțin titanică. MACEDONSKI, O. IV 116. Arătau mai multă bunăvoință... pentru așa ingrată laboare. ODOBESCU, S. II 327.
3. [Șăineanu, ed. VI] laboare f. muncă mare.
4. [MDA2] labor[1] sn vz laboare
5. [MDA2] laborie sf vz laboare
6. [MDA2] labură sf vz laboare
7. [DGS] laboare s.f. (latin.; înv.) v. Lucru. Muncă. Treabă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL