1. [MDA2] luica vt [At: LB / Pzi: ~ichez / E: bg люлея] (Îdt) 1 A adormi pe cineva cântându-i. 2 A legăna.
2. [MDA2] liuică sf vz luică
3. [MDA2] luică sf [At: MARIAN, NA. 323 / Pl: luici / E: bg люлка] (Îvp) Leagăn.
4. [DE] LUICA, com. în jud. Călărași, în Câmpia Bărăganului; 2.293 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul L.). În 1962, aici a fost descoperit un tezaur monetar (sec. 1 î. Hr.).
5. [DGS] luica vb. I. tr. (reg.; compl. indică copii mici) v. Legăna.
6. [DGS] luică s.f. (reg.) v. Leagăn.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL