1. [Șăineanu, ed. VI] Lipcani pl. 1. numele vechilor Tătari din Lituania, de religiune mahomedană și cu portul polon: Moldovenii îi numiau si Cirimuși; 2. târgușor în Basarabia: 3118 loc.
2. [DEX '09] LIPCAN, lipcani, s. m. (Înv.) Curier oficial (turc sau tătar) care făcea legătura între Țările Române și Constantinopol sau în interiorul țării; curier, ștafetă (călare) în timp de război. – Din tc. lipkan.
3. [MDA2] lepcan sm vz lipcan
4. [MDA2] lipcan [At: NECULCE, L. / V: (îvr) lep~ sm / Pl: ~i / E: tc lipkan] 1 sm (În Evul Mediu) Tătar venit din Lituania și stabilit în unele cetăți din Moldova. 2 sm (În orânduirea feudală din țările române) Soldat de origine tătară care făcea parte din corpul de trupe comandat de marele postelnic sau de pârcălab. 3 sm (În orânduirea feudală din țările române) Soldat de origine tătară sau turcă care îndeplinea funcția de curier oficial în principate, în interiorul țării sau în relațiile cu Constantinopolul. 4 sm (Pex) Curier oficial care umblă călare. 5 sm (Pop) Mesager. 6 smf (Reg) Persoană tânără, voinică și frumoasă. 7 sm (Pex) Bou mare și frumos. 8 sm (Mol) Hoț.
5. [DEX '98] LIPCAN, lipcani, s. m. Curier oficial (turc sau tătar) care făcea legătura între țările românești și Constantinopol sau în interiorul țării; curier, ștafetă (călare) în timp de război. – Din tc. lipkan.
6. [DLRLC] LIPCAN, lipcani, s. m. (Învechit și arhaizant) Curier oficial (turc sau tătar) între țările romîne și Constantinopol sau în interiorul țării; p. ext. curier, ștafetă (mai ales călare) în timp de război. Ofițerul îmbrăcă o uniformă de lipcan, trîntindu-și o căciulă înzorzonată pe cap. CAMIL PETRESCU, O. II 138. Doi lipcani de olac se trămiseră cu această veste banului și vătafului. ODOBESCU, S. A. 100. Aștept din ceas în ceas să pice lipcanul cu țidula pașii. GHICA, S. 506. Ne trămise pe noi șase lipcani Călări pe șase jugani. TEODORESCU, P. P. 174.
7. [Șăineanu, ed. VI] lipcan m. 1. od. Tătar din Lituania, de religiune mahomedană și cu portul leșesc; 2. corp de trupe dintr’înșii sub comanda marelui postelnic sau a pârcălabului de Hotin: ferentari, aprozi și lipcani mari BOL.; 3. curier oficial între Principate și Constantinopole: boierii de taină cu vătașii, aprozii, armășeii și lipcanii lor OD.; 4. curier turc sau tătar: doi lipcani de olac se trimiseră cu această veste OD.; 5. azi, ștafetă (mai ales călare): șase lipcani călări pe șase jugani (orație) POP. [Turc. LIPKA, Lituania, curier litfan (cf. tătar)].
8. [Scriban] lipcán m. (turc. Lipka, Lituan, Lituania; pol. Lipek). Vechĭ. Tătar din Lituania (numit de Moldovenĭ și Cirimuș) cu port leșesc. Ostaș dintr’un corp de călărașĭ compus din Tătariĭ de la Hotin și pus supt comanda pîrcălabuluĭ de Hotin în Moldova și a mareluĭ postelmic în Țara Românească. Ostaș Lipcan întrebuințat ca curier oficial în țară. (Celor care se duceaŭ la Constantinopol li se zicea „călărașĭ de Țarigrad”). Curier călare în general. V. Tătar și olac.
9. [DOOM 3] lipcan (înv.) s. m., pl. lipcani
10. [DOOM 2] lipcan (înv.) s. m., pl. lipcani
11. [DER] lipcan (lipcani), s. m. – 1. Lituanian. – 2. Corp de călăreți în vechea organizare militară din Mold. – 3. Sol, ștafetă, emisar. Tc. lipkan „lituanian” (Lokotsch 1324; Candrea), cf. pol. Lipek (Cihac, II, 172). Cf. liftă.
12. [DE] LIPCÁN (< tc.) s. m. (În Evul Mediu) 1. Curier oficial (turc sau tătar) în slujba domnitorilor Țării Românești și Moldovei; p. ext. Ștafetă de război (călare). 2. Denumire dată tătarilor aduși de turci din Lituania („Lipca”) în raiaua Hotin.
13. [DGS] lipcan s.m. (pop.) v. Crainic. Mesager. Sol1. Trimis1. Vestitor.
14. [DLRLV] LIPCAN s.m. (Mold.) Oștean recrutat din tătarii așezați la Hotin. Și-au făcut. . . vreo cinci-șase steaguri de lefecii și două steaguri de lipcani. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: tăt. lipkan.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL