1. [DEX '09] LICENȚIA, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).
2. [MDA2] licenția [At: BĂLCESCU, M. V. 292 / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: fr licencier, lat licentiare] 1 vt (Înv; c. i. persoane din armată sau subunități militare) A elibera din armată Si: a libera. 2 vt (Asr; c. i. persoane încadrate într-un serviciu) A concedia. 3 vt (Iuz) A acorda cuiva licența1 (14). 4 vr (Iuz) A ieși din limitele bunei-cuviințe și ale moralei. 5 vr (Iuz) A abuza de libertatea individuală.
3. [DLRLC] LICENȚIA, licențiez, vb. I. Tranz. A concedia (pe cineva) dintr-un serviciu. – Pronunțat: -ți-a.
4. [DN] LICENȚIA vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare].
5. [MDN '00] LICENȚIA vb. tr. a concedia pe cineva din serviciu. (< fr. licencier)
6. [Șăineanu, ed. VI] licențià v. a concedia, vorbind de trupe.
7. [Scriban] *licențiéz v. tr. (mlat. licentiare, fr. licencier). Congediez, daŭ drumu (vorbind de trupe).
8. [DOOM 3] licenția (a ~) (înv.) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. licențiez (desp. -ți-ez), 3 licențiază, 1 pl. licențiem; conj. prez. 1 sg. să licențiez, 3 să licențieze; ger. licențiind (desp. -ți-ind)
9. [DOOM 2] licenția (a ~) (rar) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 licențiază, 1 pl. licențiem (-ți-em), conj. prez. 3 să licențieze; ger. licențiind (ți-ind)
10. [MDO] licenția (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. licențiază, ger. licențiind)
11. [DE] LICENTIA (în mitologia romană), zeița desfrânării. Avea consacrat un templu, care amintea de un lăcaș al dezmățului.
12. [DGS] licenția vb. I. tr. 1 (livr.; compl. indică persoane angajate) v. Concedia. Disponibiliza. Îndepărta. Scoate. 2 (înv.; compl. indică militari) v. Elibera. Libera. Scăpa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL