1. [MDA2] măturică sf [At: POLIZU / Pl: ~ici / E: mătură + -ică] 1-2 (Șhp) Mătură (1) (mică) Si: măturea (1-2), măturice (1-2), măturișcă (1-2), măturiță (1-2), măturuță (1-2). 3 Mătură (1) mică cu care se perie hainele Si: măturea (3). 4 (Rar; îlv) A umbla cu ~ca A linguși. 5 (Bot; reg) Mătură (8) (Kochia scoparia). 6 (Bot; reg; lpl) Mătură (5) (Sorghum vulgare). 7 (Bot; reg; îf -ici) Plevaiță (Xeranthemum annuum). 8 (Bot; reg) Tămâiță (Artemisia annua). 9 (Bot; reg) Sporici (Verbenci officinalis). 10 (Reg) Mătură (13). 11 (Reg) Măturoi (6).
2. [DEX '98] MĂTURĂ, mături, s. f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu același nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăță o suprafață. ◊ Loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee întrebuințate la confecționarea măturilor (1): a) plantă bogat ramificată, cu flori verzi și violete; mei-tătăresc (Sorghum vulgare); b) plantă înaltă până la 2 metri, cu frunze late și cu tulpina bogată în materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de mături (2). 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, stufoasă, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosită la confecționarea măturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (În sintagma) Mături de vrăjitoare = simptom de boală la pomii fructiferi și la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii și caracterizat prin apariția pe ramurile atacate a unor ramificații degenerescente subțiri și dese. – Et. nec.
3. [DFL] KOCHIA Roth, MĂTURI DE GRĂDINĂ, COHIA, fam. Chenopodiaceae. Gen originar din Europa, Asia, Australia, Africa, de S, pînă la 85 specii, erbacee, tufe păroase sau tomentoase, tulpina și ramurile foliote, frunze îngust-filiforme de pînă la 1,5 cm lungime, alterne, mătăsos-pubescente, verzi-strălucitor, toamna devin roșii-ruginii. Flori (perigon globular, întins sau urceolat, 5 petale îndoite în interior, 5 stamine exerte, 3 stigmate) solitare sau mai multe, în axa frunzei, nesemnificative.
4. [DFL] Kochia scoparia (L.) Schrad. Specie care înflorește vara-toamna. Flori verzi cu nuanțe roșietice (foarte mici), dispuse în racem axilar. Frunze alterne, plane, liniar-lanceolate sau îngust-liniare, cu 3 nervuri. Plante erbacee, anuale, cu baza lemnificată. Tulpini foarte ramificate, stufoase, înalte de obicei de 1 m, dar ajung și la 1,5 m (Pl. 43, fig. 255).
5. [DGS] mătură s.f. I (bot.) 1 Sorghum vulgare; <pop.> mei-tătăresc, <reg.> bălur, flocoasă (v. flocos), mălai, mălai-tătăresc, mălai-turcesc, măturici (v. măturică), meiuș, păpușoi-de-mături, tătar, tătar-de-mături, tătarcă, trestie. 2 (și mătură-de-grădină) Kochia scoparia; măturică. 3 (reg.) mătură-roșie v. Brâncă1 (Salicornia herbacea); mătură-turcească = (art.) mătura-Maicii-Precesta v. Năfurică. Pelin. Peliniță (Artemisia annua); (art.) mătura-raiului v. Floarea-raiului (v. floare) (Chrysanthemum cinerariifolium). II (la pl.; fitopat.; la pomii fructiferi și la unii arbori) mături-de-vrăjitoare = <pop.> patul-vântului (v. pat). Măturile-de-vrăjitoare apar pe ramurile atacate de ciuperci microscopice sau de bacterii, ca niște ramificații degenerescente, subțiri și dese. III (reg.) 1 <reg.> măturică, măturice, măturișcă, măturoi, măturuță. Cu mătura se mestecă în laptele pus la fiert sau în laptele în care s-a pus cheag. 2 mătură de târș v. Măturoi. Târn. 3 v. Bidinea.
6. [DGS] măturică s.f. I 1 măturea, măturice, măturiță, <rar> măturișcă. Adună firimiturile cu o măturică. 2 (reg.) <reg.> mătură, măturice, măturișcă, măturoi, măturuță. 3 (reg.) <reg.> măturoi, măturuș. Cu măturica se șterge vatra cuptorului. II (bot.) 1 Kochia scoparia; mătură, mătură-de-grădină. 2 (rar) v. Albăstrea. Albăstrică. Albăstriță. Țintaură. Vinețea. Vinețică. Vinețică-de-câmp (Centaurea cyanus). 3 (reg.) v. Drăgaică. Sânziană-albă (Galium mollugo). 4 (reg.) v. Imortelă. Plevaiță (Xeranthemum annuum și Xeranthemum foetidum). 5 (reg.) v. Sporiș. Verbină. Verbină-de-câmp. Verbină-sălbatică (Verbena officinalis). 6 (la pl. măturici; reg.) v. Mătură (Sorghum vulgare).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL