1. [DEX '09] KIESELGUR s. n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pămânțel. [Pr.: chiz-] – Din germ. Kieselgur.
2. [MDA2] kieselgur sn [At: DEX2 / S și: kis~ / P: chizel~ / Pl: ? / E: ger Kieselgur] Rocă sedimentară silicioasă, formată din depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare Si: diatomit, (reg) pămânțel.
3. [MDN '00] KIESELGUR [CHI-ZEL-] s. n. diatomit. (< germ. Kieselgur)
4. [DLRLC] KISELGUR s. n. Sediment consolidat format din depunerea cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; pămînțel.
5. [DN] KISELGUR s.n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerea unor alge microscopice monocelulare; diatomit; tripoli. [Var. chiselgur, kieselgur. /< germ. Kieselgur].
6. [DOOM 3] kieselgur [pron. germ. kizălgur] (desp. kie-) s. n.
7. [DOOM 2] kieselgur (germ.) [kies pron. chiz] (kie-) s. n.
8. [Petro-Sedim] kieselgur, (engl.= kieselguhr), sin. → diatomit.
9. [DGS] kieselgur [kizelgur] s.n. (mineral.) diatomit, pământ de diatomee, pămânțel, tripoli. Kieselgurul este întrebuințat ca material izolant, ca material filtrant, ca agregat pentru betoane, drept suport pentru fabricarea dinamitei și a altor explozivi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL