1. [DEX '09] KANTIANISM s. n. Sistem filosofic inițiat de Kant; kantism. [Pr.: -ti-a-] – Kantian + suf. -ism.
2. [MDA2] kantianism sn [At: DN3 / P: ~ti-a~ / Pl: (nob) ~e / E: kantian + -ism] Sistem filozofic inițiat de Kant Si: kantism (1).
3. [DEXI] kantianism s.n. (filos.) Sistem filosofic creat de Immanuel Kant, axat în special pe evaluarea critică a mijloacelor și a posibilităților de cunoaștere a lumii; kantism. • sil. -ti-a-. /kantian + -ism; cf. și it. kantianismo.
4. [DEX '98] KANTIANISM s. n. Sistem filozofic inițiat de Kant; kantism. [Pr.: -ti-a-] – Kantian + suf. -ism.
5. [DLRLC] KANTIANISM s. n. Sistem filozofic idealist, inițiat de Kant, care recunoștea existența lumii materiale în afara conștiinței, dar nega posibilitatea de a o cunoaște. – Pronunțat: -ti-a-.
6. [DLRM] KANTIANÍSM s. n. Sistem filozofic idealist, inițiat de Kant, care recunoaște existența lumii materiale în afara conștiinței, negînd însă posibilitatea de a o cunoaște. [Pr.: -ti-a-. – Var.: kantísm s. n.] – Din kantian + suf. -ism.
7. [DN] KANTIANISM s.n. Doctrina filozofică a lui Immanuel Kant; kantism. [Pron. -ti-a-. / < fr. kantianisme].
8. [MDN '00] KANTIANISM s. n. Doctrina filozofică a lui Kant, care recunoaște existența lumii materiale în afara conștiinței, negând însă posibilitatea de a o cunoaște. (din it. kantianismo)
9. [DOOM 3] kantianism (desp. -ti-a-) s. n.
10. [DOOM 2] kantianism (-ti-a-) s. n.
11. [DE] KANTIANÍSM (< kantian) s. n. Doctrină suscitată de filozofia lui Kant, care i-a opus pe adepții operei kantiene (K.Chr.E. Schmid, J.S. Beck) și contestatarii săi (K.L. Reinold, G.E. Schulze, C.G. Bardili, F.H. Jacobi, J.G. Herder) și a premers sistemelor filozofice ale postkantianismului (J.G. Fichte, F.W. Schelling și G.W.F. Hegel). V. neokantianism.
12. [DGS] kantianism s.n. (filos.) kantism. Kantianismul este sistemul filosofic al lui Immanuel Kant.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL