1. [DEX '09] CABALĂ, (2) cabale, s. f. 1. Tradiție religioasă ebraică, bazată pe interpretarea ezoterică și simbolică a Vechiului Testament; știință ocultă de a comunica cu lumea exterioară. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Din fr. cabale, germ. Kabale.
2. [MDA2] cabală sf [At: GHICA, S. 148 / Pl: ~le / E: fr cabale, ger Kabale] 1 Interpretare ebraică, ezoterică și simbolică a Vechiului Testament. 2 Doctrină bazată pe această interpretare. 3 Uneltire.
3. [CADE] *CABALĂ (pl. -le) sf. 1 Tălmăcire tradițională, mistică și alegorică, a Vechiului Testament ¶ 2 Știință care pretindea că inițiații ei se pot pune în legătură cu ființele supranaturale ¶ 3 Fig. Complot urzit de mai multe persoane care urmăresc același scop; intrigă: dorința mea a fost ... de a vedea pe acei care-și iubesc țara legați... nu prin interese de partid, prin cabale I. -GH. ¶ 4 Totalitatea persoanelor care iau parte la un astfel de complot [fr.].
4. [DEX '98] CABALĂ, (2) cabale, s. f. 1. Interpretare ebraică ezoterică și simbolică a Vechiului testament; doctrină bazată pe această interpretare. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Din fr. cabale, germ. Kabale.
5. [DLRLC] CABALĂ, (2) cabale, s. f. 1. Doctrină mistică-religioasă ebraică, bazată pe interpretarea Vechiului Testament. 2. Uneltire, intrigă (în care sînt amestecați mai mulți). Dorința mea a fost totdeauna de a vedea pe acei care-și iubesc țara legați între dînșii printr-o comunitate de idei și de principii, iar nu prin... cabale. GHICA, S. 148.
6. [DLRM] CABALĂ, (2) cabale, s. f. 1. Doctrină mistico-religioasă ebraică, bazată pe interpretarea Vechiului Testament. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Fr. cabale.
7. [DN] CABALĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgînd la o simbolică fantezistă a numerelor și literelor, înfățișa natura ca o emanație a divinității. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiție].
8. [MDN '00] CABALĂ s. f. 1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele. 2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație. (< fr. cabale, germ. Kabale)
9. [Șăineanu, ed. VI] cabală f. 1. tradițiune ebraică despre interpretarea mistică și alegorică a Vechiului Testament; 2. pretinsă știință de a comunica cu spiritele; 3. complot; 4. cei ce complotează.
10. [Scriban] *cabálă f., pl. e (fr. cabale, it. cábala, d. ebr. kabbalas, tradițiune). La Jidanĭ, interpretarea mistică a vechĭuluĭ testament. Pretinsă știință de a comunica cu spiritele morților. Intrigă, complot. În Francia, trupă de oamenĭ tocmițĭ să aplaude o piesă în teatru.
11. [DOOM 3] cabală s. f., g.-d. art. cabalei; (intrigi) pl. cabale
12. [DOOM 2] cabală s. f., g.-d. art. cabalei; (intrigi) pl. cabale
13. [DE] CABBALA (sau KABBALA) 1. Ansamblu de tradiții iudaice relative la interpretarea ezoterică a Vechiului Testament. 2. Știință secretă despre modul în care, cu ajutorul simbolurilor (litere, cifre), se poate intra în relație cu lumea spiritelor.
14. [DE] KABBALA v. cabala.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL