1. [MDA2] calmar sm [At: GOLESCU, Î. 81 / V: ~lamare, ~lam~, călăm~ sn / Pl: ~i / E: fr calmar] 1 (Lpl) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo). 2 (Șls) Animal din genul calamari (1).
2. [Șăineanu, ed. VI] Calmar n. oraș și port în Suedia cu 16.000 loc., celebru prin tractatul dela 1397, care unia cele trei regate (Suedia, Norvegia și Danemarca) în mâinile Margaretei de Waldemar.
3. [DE] KALMAR, oraș în SE Suediei, port la strâmtoarea omonimă a M. Baltice; 56,9 mii loc. (1993). Șantiere navale. Constr. de automobile, vagoane de tramvai și de cale ferată; aparate electrice; prelucr. lemnului; fabrică de chibrituri; produse alim. Castel (sec. 13), biserica episcopală (1660-1702), clădirea primăriei (1680). Turism. Fundat în sec. 12. – Uniunea de la K., înțelegere (1397) care prevedea unirea Suediei, Norvegiei și a Danemarcii sub același sceptru; impusă de regina Margareta de Danemarca, a avut ca prim rege pe Erik (VII) de Pomerania, încoronat la K., la 17 iun. 1397, care a succedat la tron după moartea Margaretei (28 oct. 1412) în Danemarca și Suedia. S-a destrămat în 1521-1523 ca urmare a răscoalei suedeze condusă de Gustav I Wasa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL