1. [DEX '09] JĂRĂGAI, jărăgaiuri, s. n. (Pop.) 1. Jar1. 2. Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jeg (3). [Var.: (reg.) jeregai s. n.] – Et. nec.
2. [MDA2] jărăgai sn [At: BOCEANU, GL. 12 / V: jer~, jere~ / Pl: ~uri / E: slv жєгати] 1 (Reg) Jar (1). 2 Foc mare. 3 (Îe) A sta (parcă sau ca) pe ~ A fi foarte nerăbdător. 4 (Pop) Arsuri pe gât, la câteva ore după masă Si: (înv) jegăl, (reg) jeg (3), jeguială. 5 (Pop; spc) Arsuri după o beție.
3. [DLRLC] JĂRĂGAI s. n. 1. Jar. Văzduhul e fierbinte. Cînd respir parcă aș sorbi jărăgai. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795. În fiecare zi a mîncat o pasăre friptă pe care a tăiat-o, a jumulit-o, a părpălit-o pe jărăgai singur. STANCU, D. 423. 2. Fig. Arsură pe gît și pe esofag (din cauza băuturii, a unor mîncăruri etc.); jeg (3). – Variantă: jeregai s. n.
4. [DEX '09] JEREGAI s. n. v. jărăgai.
5. [MDA2] jerăgai sn vz jărăgai
6. [MDA2] jeregai sn vz jărăgai
7. [CADE] ❍JĂRĂGAIU, JERĂGAIU sbst. 1 Jăratec de la un foc mare: Să vii și la poarta mea... Să-ti dau un blid de mălaiu Și două de jărăgaiu (mar.); fetișcana... svîrle pe babă în sobă, în mijlocul jerăgaiului (r.-cod.) ¶ 2 Pr. ext. Arsuri pe gît (r.-cod.) [jar].
8. [CADE] JERĂGAIU 👉 JĂRĂGAIU.
9. [Scriban] jerăgáĭ și (rar) jegăráĭ n., pl. urĭ (d. vsl. žegon, ard, infl. poate de jeratec. V. jig, jigălă). Munt. est. Jig, arsură pe esofag. Munt. vest. Jaratic. – În Olt. jeregaĭ (NPl. Ceaur, 42, 72 și 82) și jărăgáĭ. jaratic. V. jigăraĭ.
10. [Scriban] jeregáĭ V. jerăgaĭ.
11. [DOOM 3] jărăgai (pop.) s. n., pl. jărăgaiuri
12. [DOOM 2] jărăgai (pop.) s. n., pl. jărăgaiuri
13. [MDO] jeregai
14. [DGS] jărăgai s.n. (pop.) 1 v. jar. Jăratic. 2 (med.) <pop.> jărăgaie, <reg.> jeg, ojig. Jărăgaiul este o senzație de arsură pe gât și pe esofag.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL