1. [MDA2] jăruitor sn [At: PAȘCA, GL. / V: jârăi~, jertu~, jer~ / Pl: ~oare / E: jar + -uitor] (Trs) 1 Prăjină cu care se scormonește focul în cuptor. 2 (Pan) Bucată de lemn cu care se îndoaie pânza de-a lungul.
2. [MDA2] jârăitor sn vz jăruitor
3. [MDA2] jertuitor sn vz jăruitor
4. [MDA2] jeruitor sn vz jăruitor
5. [DGS] jăruitor s.n. (gosp.; reg.) v. Cociorvă.
6. [DAR] jăruitor (jeruitor), jăruitoare, s.n. (reg.) băț crăpat în două la un capăt, cu care se scormonește în jar sau „se jeruiește” pânza; cociorbă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL