1. [MDA2] jăruire sf [At: MDA ms / V: jer~ / Pl: ~ri / E: jărui] (Trs) 1 Scurmare a jarului din foc sau din vatră. 2 Îndepărtare a cenușii din foc. 3 Tragere a jarului la ușa cuptorului după ce acesta a fost încălzit, pentru a coace pâinea. 4 Licărire a jarului. 5 (Pex) Luminare. 6 Ardere înăbușită ca a jarului. 7 Zgâriere a pieii unei vite cu coarnele. 8 Îndoire a pânzei de-a lungul.
2. [DEX '09] JĂRUI, jăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răscoli jarul1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [Var.: a jerui vb IV] – Jar1 + suf. -ui.
3. [DEX '09] JERUI vb. IV v. jărui.
4. [MDA2] jări v vz jărui
5. [MDA2] jărî v vz jărui
6. [MDA2] jărui [At: LB / V: jări, jărî, jăvi, jăvî, jercui, jerî, jer~ / Pl: ~esc / E: jar + -ui] (Trs) 1 vt A scurma jarul (1) din foc sau din vatră Si: (reg) a jărăghi. 2 vt A da la o parte cenușa din foc. 3 vt A trage jarul (1) în ușa cuptorului după ce acesta a fost încălzit, pentru a coace pâinea. 4 vi (D. jar) A licări. 5 vi (Pex) A lumina. 6 vi A arde înăbușit ca jarul (1). 7 vt A zgâria pielea unei vite cu coarnele. 8-9 vtr (D. pânză) A (se) îndoi de-a lungul.
7. [MDA2] jăvi v vz jărui
8. [MDA2] jăvî v vz jărui
9. [MDA2] jercui3 v vz jărui
10. [MDA2] jerî v vz jărui
11. [MDA2] jerui3 v vz jărui
12. [MDA2] jeruire1 sf vz jăruire
13. [DEXI] jărui vb. IV. (pop.) 1 tr. A răscoli jarul pentru a aprinde mai bine cărbunii; (reg.) a jări. 2 intr. A arde înăbușit, ca jarul. • prez.ind. -iesc. și jerui vb. IV. /jar1 + -ui.
14. [DEX '98] JĂRUI vb. IV. Tranz. (Reg.) A răscoli jarul1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [Var.: a jerui vb. IV.] – Jar1 + suf. -ui.
15. [DLRLC] JĂRUI vb. IV v. jerui.
16. [DLRLC] JERUI, jeruiesc, vb. IV. (Și în forma jărui) 1. Tranz. A răscoli jarul din cenușă, pentru a aprinde mai bine cărbunii. 2. Intranz. A arde înăbușit, ca jarul. Coperișul, scrumit, jăruia. MACEDONSKI, O. III 55. – Variantă: jărui vb. IV.
17. [Șăineanu, ed. VI] jeruì v. a ațâța (cărbunii aprinși): spânul jerui focul ISP. [V. jar].
18. [Scriban] jărăsc, a -î v. tr. (rut. šáriti, a scormoli, infl. de rom. jar. Cp. și cu vsl. žariti, a frige). Est. Scormolesc focu ca să ardă maĭ bine. – Și jăruĭesc (Munt. vest).
19. [Scriban] jăruĭésc V. jărăsc.
20. [DOOM 3] jărui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jăruiesc, 3 sg. jăruiește, imperf. 1 jăruiam; conj. prez. 1 sg. să jăruiesc, 3 să jăruiască
21. [DOOM 2] jărui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jăruiesc, imperf. 3 sg. jăruia; conj. prez. 3 să jăruiască
22. [DGS] jărui vb. IV. tr. (pop.; compl. indică cărbunii care ard fără flacără) <reg.> a jări. Femeia jăruiește cărbunii, pentru a-i aprinde mai bine.
23. [DAR] jărui (jerui), vb. IV (reg.) 1. a răscoli, a zgândări, a scociorî, a scurma jarul de pe foc; a trage jarul la gura sobei sau a cuptorului. 2. a lumina făcând jar. 3. a zgâria pielea unei vite, împungând-o cu coarnele. 4. a îndoi pânza fiartă pentru înălbit în lungul ei, cu ajutorul jăruitorului.
24. [DAR] jerui2, jeruiesc, vb. IV (reg.) a pune jaruri (jaloane, marcaje) în pădure.
25. [DAR] jeruire1, s.f. (reg.) răscolirea jarului; jărire.
26. [DAR] jeruire2, s.f. (reg.) punerea jarurilor (a jaloanelor, marcajelor) în pădure; marcare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL