1. [DEX '09] JĂRI, jăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răscoli jarul1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jerui. – Din jar1.
2. [DEX '09] JĂRUI, jăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răscoli jarul1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [Var.: a jerui vb IV] – Jar1 + suf. -ui.
3. [DEX '09] JERUI vb. IV v. jărui.
4. [MDA2] jări v vz jărui
5. [MDA2] jărî v vz jărui
6. [MDA2] jărui [At: LB / V: jări, jărî, jăvi, jăvî, jercui, jerî, jer~ / Pl: ~esc / E: jar + -ui] (Trs) 1 vt A scurma jarul (1) din foc sau din vatră Si: (reg) a jărăghi. 2 vt A da la o parte cenușa din foc. 3 vt A trage jarul (1) în ușa cuptorului după ce acesta a fost încălzit, pentru a coace pâinea. 4 vi (D. jar) A licări. 5 vi (Pex) A lumina. 6 vi A arde înăbușit ca jarul (1). 7 vt A zgâria pielea unei vite cu coarnele. 8-9 vtr (D. pânză) A (se) îndoi de-a lungul.
7. [MDA2] jăvi v vz jărui
8. [MDA2] jăvî v vz jărui
9. [MDA2] jercui3 v vz jărui
10. [MDA2] jerî v vz jărui
11. [MDA2] jerui3 v vz jărui
12. [DEXI] jări vb. IV. tr. (reg.) A jărui. • prez.ind. -esc. / jar1 + -i.
13. [DEXI] jărui vb. IV. (pop.) 1 tr. A răscoli jarul pentru a aprinde mai bine cărbunii; (reg.) a jări. 2 intr. A arde înăbușit, ca jarul. • prez.ind. -iesc. și jerui vb. IV. /jar1 + -ui.
14. [DEX '98] JĂRUI vb. IV. Tranz. (Reg.) A răscoli jarul1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [Var.: a jerui vb. IV.] – Jar1 + suf. -ui.
15. [DLRLC] JĂRI, jăresc, vb. IV. 1. Tranz. Jerui (1). (Refl. pas.) Ojogul e un băț cu care se jărește jocul cînd nu are cineva clește. ȘEZ. VIII 91. 2. Intranz. Jerui (2). Să nu vii prin șură, Cu liuleaua-n gură, Liuleaua-a jări, Puica te-a zări, La tine-a veni. SEVASTOS, C. 64.
16. [DLRLC] JĂRUI vb. IV v. jerui.
17. [DLRLC] JERUI, jeruiesc, vb. IV. (Și în forma jărui) 1. Tranz. A răscoli jarul din cenușă, pentru a aprinde mai bine cărbunii. 2. Intranz. A arde înăbușit, ca jarul. Coperișul, scrumit, jăruia. MACEDONSKI, O. III 55. – Variantă: jărui vb. IV.
18. [Șăineanu, ed. VI] jeruì v. a ațâța (cărbunii aprinși): spânul jerui focul ISP. [V. jar].
19. [Scriban] jărăsc, a -î v. tr. (rut. šáriti, a scormoli, infl. de rom. jar. Cp. și cu vsl. žariti, a frige). Est. Scormolesc focu ca să ardă maĭ bine. – Și jăruĭesc (Munt. vest).
20. [Scriban] jăruĭésc V. jărăsc.
21. [DOOM 3] jări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jăresc, 3 sg. jărește, imperf. 1 jăream; conj. prez. 1 sg. să jăresc, 3 să jărească
22. [DOOM 3] jărui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jăruiesc, 3 sg. jăruiește, imperf. 1 jăruiam; conj. prez. 1 sg. să jăruiesc, 3 să jăruiască
23. [DOOM 2] jări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jăresc, imperf. 3 sg. jărea; conj. prez. 3 să jărească
24. [DOOM 2] jărui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jăruiesc, imperf. 3 sg. jăruia; conj. prez. 3 să jăruiască
25. [DGS] jări vb. IV. tr. (reg.; compl. indică cărbunii care ard fără flacără) v. Jărui.
26. [DGS] jărui vb. IV. tr. (pop.; compl. indică cărbunii care ard fără flacără) <reg.> a jări. Femeia jăruiește cărbunii, pentru a-i aprinde mai bine.
27. [DAR] jărui (jerui), vb. IV (reg.) 1. a răscoli, a zgândări, a scociorî, a scurma jarul de pe foc; a trage jarul la gura sobei sau a cuptorului. 2. a lumina făcând jar. 3. a zgâria pielea unei vite, împungând-o cu coarnele. 4. a îndoi pânza fiartă pentru înălbit în lungul ei, cu ajutorul jăruitorului.
28. [DAR] jerui2, jeruiesc, vb. IV (reg.) a pune jaruri (jaloane, marcaje) în pădure.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL