1. [DEX '09] JUXTAPOZIȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition.
2. [MDA2] juxtapoziție sf [At: MAIORESCU, D. III, 401 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr juxtaposition] (Rar) Juxtapunere.
3. [DN] JUXTAPOZIȚIE s.f. Juxtapunere. [Gen. -iei, var. juxtapozițiune s.f. / < fr. juxtaposition].
4. [MDN '00] JUXTAPOZIȚIE s. f. juxtapunere. (< fr. juxtaposition)
5. [MDA2] juxtapozițiune sf vz juxtapoziție
6. [DN] JUXTAPOZIȚIUNE s.f. v. juxtapoziție.
7. [Scriban] * juxtapozițiúne f. (lat. juxta, alăturea, și positio, -ónis, pozițiune). Acțiunea de a saŭ de a se juxtapune. Starea lucrului juxtapus. Modu pin care cresc corpurile anorganice (adică pin alipirea succesivă a moleculelor noŭă de un sîmbure primitiv).
8. [DOOM 3] juxtapoziție (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. juxtapoziția (desp. -ți-a), g.-d. art. juxtapoziției; pl. juxtapoziții, art. juxtapozițiile (desp. -ți-i-)
9. [DOOM 2] juxtapoziție (rar) (-ți-e) s. f., art. juxtapoziția (-ți-a), g.-d. art. juxtapoziției; pl. juxtapoziții, art. juxtapozițiile (-ți-i-)
10. [DGS] juxtapoziție s.f. (rar) v. Alăturare. Juxtapunere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL