1. [DEX '09] JUVETE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec.
2. [dexonline] juvéte, juveți, s. m. variantă a lui jivete, a șaptea literă din alfabetul chirilic român: Ж ж (echivalentă a literei j). ♦ p. ext. (pop.) nume dat valetului la jocul de cărți. Din sl. живете
3. [MDA2] juvete sm [At: I. CR. III, 76 / Pl: ~eți / E: nct] 1 (Reg) Pește mărunt din orice fel de specie. 2 (Fam) Soldat începător fără grad. 3 (Fam) Oltean.
4. [CADE] ❍JUVETE sm. 1 🐟 Pește mărunt, fîță ¶ 2 Poreclă ce se dă Oltenilor.
5. [DLRLC] JUVETE, juveți, s. m. Pește mărunt, de orice specie. De primăvara pînă toamna tîrziu, cu tîrbocul, pe malul bălții, prinde juveți și cu asta se hrănește. STANCU, D. 314. Toată apa că-mi vîna. Ziua și noaptea tot da, Nici juvete nu prindea. PĂSCULESCU, L. P. 176.
6. [DEX '09] JUVĂȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec.
7. [MDA2] jivete sm [At: DA / Pl: ~eți / E: slv живєтє] 1 A șasea literă a alfabetului chirilic. 2 Semn grafic corespunzător literei jivete (1).
8. [MDA2] juvăț sn [At: MARIAN, S. R. II, 7 / Pl: ~vețe / E: ucr живець] 1 Laț la capătul unei funii Si: (reg) arcan, șfâc.[1] 2 (Spc, la hamurile calului) Val al ștreangului. 3 Ștreang. 4 (Îe) A-i pune cuiva ~l de gât A prinde pe cineva pe care îl acuzi. 5 (Îae) A forța pe cineva să facă ceva.
9. [CADE] JIVETE sm. Numele slovei Ж,ж din alfabetul cirilic [vsl.].
10. [CADE] JUVĂȚ (pl. -vețe) sn. 1 Laț la capătul unui ștreang, unei funii, pentru a prinde sau spînzura pe cineva: avea o groază de pușcă ca un cîne de ⁓l hingherului (SAD.) ¶ 2 Lațul, ochiul ștreangului de la hamurile calului.
11. [DLRLC] JUVĂȚ, juvețe și juvățuri, s. n. Laț la capătul unei funii, pentru a prinde un animal sau pentru a spînzura pe cineva; ștreang. Ține calul de juvăț. ▭ Duma puse juvățul în gîtul moșneagului. CAMILAR, N. I 206. Apropiindu-se de laturi, amîndoi frații zvîrliră juvățurile. Calul tînărului cu coif de argint fu smucit îndărăt și căzu. SADOVEANU, F. J. 192. Și s-aude că acuma s-a așezat putere mare la domnie, de-i sparge pe cei ce săvîrșesc blăstămății; ș-or pieri și bieții noștri feciori în furci, cu juvăț de gît. id. N. P. 376.
12. [Șăineanu, ed. VI] juvăț n. lațul ștreangului (la cal). [Origină necunoscută].
13. [Scriban] juvăț n., pl. ețe (rudă cu gînj). Est. Arcan, laț de prins animalele. Șĭ-a pus juvățu’n gît, s’a spînzurat. V. bilț.
14. [DOOM 3] juvete s. m., art. juvetele; pl. juveți
15. [DOOM 2] juvete s. m., pl. juveți
16. [DOOM 3] juvăț s. n., pl. juvețe
17. [DOOM 2] juvăț s. n., pl. juvețe
18. [DMLR] jivete s. n.
19. [DER] juvăț (juvețe), s. n. – 1. Laț de prins cîinii. – 2. Lațul spînzurătoarei, ștreang. Sl. živĭcĭ (Conev 130), cf. rut. živec (DAR).
20. [Argou] juvete, juveți s. m. 1. (cart.) valet. 2. (peior.) om naiv și credul, de pe urma căruia se poate profita cu ușurință.
21. [DGS] juvete s.m. 1 (iht.; pop.) v. Baboi. Babușcă.Fâță. 2 (fam.; glum.) v. Oltean. 3 (j. de cărți; arg.) v. Fante. Valet.
22. [DGS] juvăț s.n. 1 (pop.) v. Laț1. Ștreang. 2 (tehn.; la car sau la căruță; reg.) v. Valul ștreangului (v. val).
23. [DAR] juvăț, juvețe, s.n. (reg.) 1. laț, sfâc, arcan (la capătul unui ștreang sau al unei funii) spre a prinde ceva cu el. 2. (la hamurile calului) valul ștreangului. 3. funie de spânzurat oameni; coardă, ștreang de spânzurătoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL