1. [DEX '09] JUSTIFICAT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.
2. [MDA2] justificat, ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 1 / Pl: ~ați, ~e / E: justifica] 1-4 (D. un lucru) Care s-a arătat că este just (1, 5, 7, 9). 5-8 A cărui justețe (1-4) este demonstrată. 9 Motivat. 10 Îndreptățit. 11 Dezvinovățit. 12 (D. sume de bani) A căror proveniență este dovedită prin actele necesare.
3. [DLRLC] JUSTIFICAT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just, drept, legitim, îndreptățit. Rezervă justificată.
4. [DN] JUSTIFICAT, -Ă adj. Care are o justificare; îndreptățit, legitim. [< justifica].
5. [DEX '09] JUSTIFICA, justific, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier.
6. [MDA2] justifica [At: MAIORESCU, CR. III, 159 / Pzi: justific / E: lat justificare, fr justifier] 1-4 vt A arăta că ceva este just (2, 6, 7, 10). 5-8 vt A demonstra justețea (1-4) unui lucru. 9 vt A motiva. 10 vt A îndreptăți. 11 vt A dovedi nevinovăția cuiva. 12 vr (D. oameni) A se disculpa. 13 vt A dovedi că anumite sume de bani, materiale etc. au fost întrebuințate legal, prezentând actele necesare.
7. [CADE] *JUSTIFICA (-fic) l. vb. tr. 1 A îndreptăți, a face legitim: purtarea lui justifică bănuielile noastre ¶ 2 A dovedi că nu e vinovat ¶ 3 A arăta că un lucru e drept, că nu e fals, că nu e spus sau făcut fără socoteală: el a justificat speranțele noastre. II. vb. refl. A se desvinovăți, a dovedi că nu e vinovat [fr.].
8. [DLRLC] JUSTIFICA, justific, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just, drept, legitim; a îndreptăți, a motiva. Trebuia să ne justificăm prezența. IBRĂILEANU, A. 120. 2. Refl. A se dezvinovăți, a se disculpa: a da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc. La chemările, pe care le ghicim violente, ale lui Gh. Eminovici, Eminescu răspunde într-un tîrziu, justificîndu-se cu oarecare humor. CĂLINESCU, E. 237. 3. Tranz. (Cu privire la bani, cheltuieli, materiale etc.) A dovedi întrebuințarea legală a unor sume, materiale etc.
9. [DN] JUSTIFICA vb. I. 1. tr. A îndreptăți; a motiva. 2. tr., refl. A (se) dezvinovăți; a explica (o purtare, o atitudine etc.). 3. A dovedi folosirea legală a unor bani, a unor materiale etc. [P.i. justific, 3,6 -că. / < lat. iustificare, cf. fr. justifier].
10. [MDN '00] JUSTIFICA vb. I. tr. 1. a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți, a motiva. 2. a dovedi folosirea legală a unor bani, materiale. II. tr., refl. a (se) dezvinovăți; a explica (o purtare, o atitudine etc.). (< fr. justifier, lat. iustificare)
11. [Șăineanu, ed. VI] justificà v. 1. a arăta, a dovedi inocența cuiva: a justifica pe un acuzat; 2. a legitima: scopul nu justifică mijloacele; 3. a arăta adevărul unui fapt.
12. [Scriban] * justífic, -á v. tr. (lat. justifico, -áre, d. justus, just, și fácere, a face). Demonstrez, probez inocența, dezvinovățesc: a justifica un acuzat. Fig. Legitimez, scuz: scopu nu justifică mijloacele. Daŭ proba, motivez: a justifica un act, o cheltuĭală. Teal. Fac just. V. refl. Îmĭ probez inocența. V. îndrept.
13. [DOOM 3] justifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. justific, 2 sg. justifici, 3 justifică; conj. prez. 1 sg. să justific, 3 să justifice
14. [DOOM 2] justifica (a ~) vb., ind. prez. 3 justifică
15. [MDO] justifica (ind. prez. 3 sg. și pl. justifică)
16. [IVO-III] justific.
17. [DGS] justificat, -ă adj. 1 (despre cauze, motive etc.) bun, fundamentat, îndreptățit, îndrituit, întemeiat, just, legitim, logic2, motivat, serios, temeinic, <rar> determinat, legitimat, <înv.>îmbizuit, raționabil, <fig.; rar> binecuvântat. 2 motivat, <rar> scuzat. Având absențele justificate, elevului nu i s-a mai scăzut nota la purtare. 3 (rar; despre oameni) v. Dezvinovățit. Disculpat.
18. [DGS] justifica vb. I. 1 tr. a îndreptăți, a legitima, a motiva. Argumentele aduse justifică decizia lui. 2 tr. a motiva, a scuza. Dorința de a se afirma justifică mijloacele folosite. 3 tr. (urmat de o prop. compl. dr. cu vb. la conjunct.) a autoriza, a îndreptăți, a îngădui, a permite, <livr.> a îndritui, <înv.> a îndreptui, <fig.; înv.> a întemeia. Felul în care te comporți mă justifică să cred că ascunzi ceva. 4 refl., tr. (sub. sau compl. indică oameni) a (se) apăra, a (se) dezvinovăți, a (se) disculpa, a (se) scuza, a(se) dezvinui, a inocenta, a inocentiza, <înv. și reg.> a (se) cura, <înv.> a se dezvina, a se dezvinovi, a se îndrepta, a (se) îndreptăți, a (se) mântui. Degeaba te justifici, tot nu te cred că n-ai avut timp să-mi scrii câteva rânduri. 5 refl. (despre oameni) a se explica, <grec.; înv.> a (se) exighisi. A trebuit să se justifice de ce nu a terminat lucrarea. 6 tr. (despre elevi, studenți; compl. indică absențe de la ore, de la cursuri etc.) a motiva. Elevul a adus un certificat medical pentru a-și justifica absențele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL