1. [DEX '09] JUSTEȚĂ s. f. v. justețe.
2. [MDA2] justeță sf vz justețe
3. [CADE] *JUSTEȚĂ sf. 1 Însușirea a tot ce este just; dreptate ¶ 2 Conformitate cu rațiunea ¶ 3 Precisiune, exactitate [fr.].
4. [DN] JUSTEȚĂ s.f. v. justețe.
5. [Șăineanu, ed. VI] justeță f. 1. calitatea celui just, celui convenabil; 2. exactitate, preciziune: justeță de expresiune.
6. [Scriban] * justéță f., pl. i (fr. justesse, it. giustezza). Calitatea de a fi just, exact: justeța uneĭ vocĭ, uneĭ expresiunĭ, uneĭ tragerĭ la țintă, uneĭ balanțe. Calitatea de a aprecia exact: justeța unuĭ ochĭ.
7. [DEX '09] JUSTEȚE s. f. Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var.: justeță s. f.] – Din fr. justesse.
8. [MDA2] justețe sf [At: MAIORESCU, D. I, 232 / V: ~ță / Pl (rar): ~ți / E: fr justesse] 1 Adevăr. 2 Dreptate. 3 Exactitate. 4 Potrivire. 5-6 (Muz) (Intonare sau) executare exactă a unei note sau a unui acord.
9. [DEX '98] JUSTEȚE s. f. Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr, dreptate. ◊ Precizie, exactitate. [Var.: justeță s. f.] – Din fr. justesse.
10. [DLRLC] JUSTEȚE s. f. Calitatea, însușirea a ceea ce este just; adevăr; dreptate. [Dosarul] de la districtul Botoșani ocupă, după părerea mea, rîndul întîi sub raportul justeței observațiunilor. ODOBESCU, S. II 161. ♦ Precizie, exactitate, corectitudine. Studiile sale de anatomie, bazate pe disecția cadavrelor, au o precizie și justețe care stîrnesc și astăzi admirația oamenilor de știință. V. ROM. mai 1952, 273. – Variantă: justeță (ALECSANDRI, S. 26) s. f.
11. [DN] JUSTEȚE s.f. Însușirea de a fi just; adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var. justeță s.f. / cf. fr. justesse].
12. [MDN '00] JUSTEȚE s. f. 1. însușirea de a fi just; dreptate. 2. precizie, exactitate. (< fr. justesse)
13. [DOOM 3] justețe s. f., art. justețea, g.-d. art. justeței
14. [DOOM 2] justețe s. f., art. justețea, g.-d. art. justeței
15. [MDO] justețe
16. [DGS] justețe s.f. 1 adevăr, autenticitate, exactitate, exactitudine, veridicitate. Avocatul verifică justețea relatărilor martorului. 2 exactitate, exactitudine, precizie, <înv.> exacteță, exactiteță. Profesorul a verificat justețea calculelor. 3 dreptate, echitate, justiție, <înv. și pop.>îndreptare, <înv.> drept, lege. Din totdeauna a avut simțul justeței. 4 dreptate, temeinicie, <fran.; înv.> rezon. Continuă lupta pentru că este conștient de justețea cauzei sale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL