1. [DEX '09] JURUBIȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță.
2. [MDA2] jurubiță sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~reb~, ~reghi~ / Pl: ~țe / E: jirebie1 + -uță] 1 Scul mic de fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură Cf păpușică. 2 Pânză a ițelor. 3 (Fig) Încurcătură. 4 A patruzecea parte dintr-un arșin.
3. [CADE] JURUBIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Scul mic de fire de bumbac, de lînă, etc. (🖼 2753) ~ de ață; îi mai trebuiau... cîteva jurubițe de mătase și o ~ de tir (SLV.); celelalte desfășurau jurubițele de peteală (I.-GH.) ¶ 2 pr. ext. Încîlcitură de sîrme: se împiedica cocoana în jurubița de sârme de pe marginea liniei (CAR.) [jirebie, jurebie].
4. [DLRLC] JURUBIȚĂ, jurubițe, s. f. Legătură făcută din fire textile (care reprezintă a șaptea parte dintr-un scul) de ață, mătase, lînă etc. E netoarsă [mătasea brîului] numai trasă-n jurubițe Și țesută cu beteală de argint în patru ițe. DAVILA, V. V. 75.
5. [Șăineanu, ed. VI] jurubiță f. sul de fire răsucite. [V. jerebie].
6. [Scriban] jurubíță f., pl. e. (dim. d. jurebie, jerebie). Fascicul (legăturică) de fire de ață orĭ sfoară (E maĭ mare de cît vĭarba și maĭ mică de cît sculu). Fig. Iron. Munt. Fată neserioasă: nu-țĭ lua servitoare jurubița asta!
7. [MDA2] jurebiță sf vz jurubiță
8. [MDA2] jureghiță sf vz jurubiță
9. [DOOM 3] jurubiță s. f., g.-d. art. jurubiței; pl. jurubițe
10. [DOOM 2] jurubiță s. f., g.-d. art. jurubiței; pl. jurubițe
11. [Argou] jurubiță, jurubițe s. f. 1. persoană glumeață. 2. femeie delicată. 3. penis subdimensionat; penisul unui copil mic.
12. [DGS] jurubiță s.f. (ind. text.) <înv. și reg.> sucitură, <reg.> ciulea, gușă, vârstă2, <înv.> mătărângă. Firele de mătase sunt trase în jurubițe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL