1. [DEX '09] JUPUITOR, -OARE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitor, -oare adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor.
2. [MDA2] jupuitor, ~oare smf, a [At: DA / V: ~pitor / Pl: ~i, ~oare / E: jupui + -tor] 1-2 (Persoană) care jupoaie (2) animale. 3-4 (Fig) (Persoană) care jefuiește.
3. [CADE] JUPUITOR sm. 1 Cel ce jupoaie ¶ 2 fig. Cel ce despoaie.
4. [Șăineanu, ed. VI] jupuitor m. cel ce jupoaie.
5. [DEX '09] JUPITOR, -OARE adj., s. m. și f. v. jupuitor.
6. [MDA2] jupitor, ~oare smf, a vz jupuitor
7. [DLRLC] JUPITOR, -OARE, jupitori, -oare, adj. (Regional) Persoană care jupoaie pielea animalelor. Jupitorul se uită cu uimire în jurul lui; ș-avea parcă un zîmbet de biruință. SADOVEANU, O. II 487.
8. [DOOM 3] jupuitor ((persoană) care jupoaie) adj. m., s. m., pl. jupuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoare
9. [DOOM 2] jupuitor adj. m., s. m., pl. jupuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoare
10. [DOOM 3] jupitor ((persoană) care jupoaie) (reg.) adj. m., s. m., pl. jupitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jupitoare
11. [DOOM 2] jupitor (reg.) adj. m., s. m., pl. jupitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jupitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL