1. [DEX '09] JUNIOR, -OARĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) junior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.
2. [MDA2] junior, ~oară [At: SCÎNTEIA, 1951, nr. 1601 / A și: ju~ / P: ~ni-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr, lat junior] 1-2 smf, a (Spt) (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 3 sm (Pe lângă un nume de persoană, îoc senior) Fiu al cuiva considerat în raport cu tatăl.
3. [DEX '98] JUNIOR, -OARĂ, juniori, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și (2) junior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.
4. [DLRLC] JUNIOR, -OARĂ, juniori, -oare, s. m. și f. (În opoziție cu senior) 1. (Sport) Tînăr. În meciul de deschidere vor juca echipele de juniori. 2. (Atributiv pe lîngă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (în opoziție cu tatăl). Popescu-junior. – Pronunțat: -ni-or. – Accentuat și: (2) junior.
5. [DN] JUNIOR, -OARĂ s.m. și f. 1. Sportiv tînăr (între 13 și 19 ani). 2. (Așezat după un nume onomastic; op. senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Pron. -ni-or. / < fr. junior, lat. iunior].
6. [MDN '00] JUNIOR, -OARĂ I. s. m. f. sportiv tânăr (între 13 și 19 ani). II. s. m. (după un nume onomastic) fiu, descendent (în raport cu tatăl). (< fr. junior, lat. iunior)
7. [MDA2] iunior am vz junior
8. [DOOM 3] junior1 (fiul) (desp. -ni-or) s. m.; (după un nume de persoană) abr. jr/Jr
9. [DOOM 3] junior2 (sportiv) (desp. -ni-or) adj. m., s. m., pl. juniori; adj. f., s. f. junioară, pl. junioare
10. [DOOM 2] junior2 (fiul) (-ni-or) s. m.; abr. jr / Jr
11. [DOOM 2] junior1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. juniori; adj. f., s. f. junioară, pl. junioare
12. [MDO] junior (i-o)
13. [Argou] junior, juniori s. m. (intl.) hoț tânăr / fără experiență.
14. [DGS] junior s.m. invar. (în Opoz. cu „senior”; pe lângă un nm. pr. de persoană) fiul (v. fiu),<înv.> sin1. La Festivalul National de Muzică Ușoară a câștigat Adrian Cristescu junior.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL