1. [MDA2] jumalț sn vz smalț
2. [CADE] JUMALȚ = SMALȚ: bolțile se rupeau, ~ul lor albastru se despica (EMIN.) [germ. Schmalz].
3. [DLRLC] JUMALȚ, jumalțuri, s. n. (Regional) Smalț. (Fig.) Bolțile se rupeau, jumalțul lor albastru se despica și Dan se simți trăsnit. EMINESCU, N. 70.
4. [DLRM] JUMALȚ, jumalțuri, s. n. (Reg.) Smalț. – Germ. Schmalz.
5. [Șăineanu, ed. VI] jumalț n. smalț: jumalțul albastru al bălților se despica EM. [Ung. ZOMÁNC].
6. [Scriban] jumálț V. smalț.
7. [DEX '09] SMALT s. n. v. smalț.
8. [DEX '09] SMALȚ, (2) smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. 2. Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 3. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz.
9. [MDA2] jamalț sn vz smalț
10. [MDA2] jămalț sn vz smalț
11. [MDA2] jmalț sn vz smalț
12. [MDA2] smalt2 sm vz smalț
13. [MDA2] smalț sn [At: (a.1681) HEM 2129 / V: jm~, ~anț, (îrg) șm~,[1] (înv) ~lt, zemalci, zim~, zmalt, zm~, (reg) jăm~, jum~, ~ant, zam~, zăm~, zmanț, zmaț, zmelci, zum~ / Pl: ~uri / E: ngr σμάλτο, ger Schmalz, it smalto] 1 Masă sticloasă obținută prin topire sau sintetizare, conținând oxizi, în special de siliciu și bariu, care se aplică pe suprafața obiectelor metalice sau ceramice pentru a le proteja de oxidare, pentru a le face impermeabile sau pentru a le decora Si: email (2), glazură (3), (reg) călai (1), maz, mazlu, mortasâncă. 2 (Pex) Obiect smălțuit Si: email (3). 3 Substanță albă, foarte dură și lucioasă, care acoperă coroana dinților, protejând dentina Si: email (1). 4 (Bot; Trs; îc) ~ de sticlă Brâncă (Salicornia europaea).
14. [MDA2] smant sn vz smalț
15. [MDA2] smanț sn vz smalț
16. [MDA2] zamalț sn vz smalț
17. [MDA2] zămalț sn vz smalț
18. [MDA2] zemalci sn vz smalț
19. [MDA2] zimalț sn vz smalț
20. [MDA2] zmalt sn vz smalț
21. [MDA2] zmalț sn vz smalț
22. [MDA2] zmanț sn vz smalț
23. [MDA2] zmaț sn vz smalț
24. [MDA2] zmelci sn vz smalț
25. [MDA2] zumalț sn vz smalț
26. [DEXI] zmalț s.n. v. smalț.
27. [CADE] JMALȚ – SMALȚ.
28. [CADE] ❍ZĂMALȚ sbst. Băn. = SMALȚ.
29. [DEX '98] SMALȚ, smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. ♦ Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 2. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz.
30. [DLRLC] SMALȚ, smalțuri, s. n. 1. Substanță asemănătoare ca aspect și compoziție cu sticla, uneori colorată, cu care se acoperă obiectele de metal și de ceramică pentru a le face impermeabile, a le proteja sau a le înfrumuseța (v. email); p. ext. material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. Spatarul îi ducea spata și scutierul îi ducea stema cu smalțul leului și al soarelui. SADOVEANU, D. P. 26. Mai mult ca oricînd pare pictată pe smalț. CAMIL PETRESCU, U. N. 218. La ornamentele negre de pe aripile de smalț roșu, simetrice și desenate cu o pensulă de fin miniaturist, se adăogau acum pete murdare. C. PETRESCU, A. 315. Bea vin grecesc în ulcele cu smalț. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 38. ◊ Fig. Pădure, iarna. Copaci de smalț și sticlă, de platină și fier. STANCU, C. 22. 2. Substanță albă și lucioasă care acoperă coroana dinților. Își frecă măselele, prefăcînd smalțul în făină. VORNIC, P. 203. – Variantă: smalt (MACEDONSKI, O. I 204), s. n.
31. [Șăineanu, ed. VI] smalț n. 1. materie sticloasă diferit colorată ce s’aplică pe unele lucruri: smalț de oale; 2. lucru smălțuit; 3. substanță albă și lucitoare ce acopere dinții; 4. fig. varietate de colori. [Nemț. SCHMELZ(GLAS)].
32. [Scriban] jamálț V. smalț.
33. [Scriban] smalț și zm- n., pl. urĭ (pol. smelc, szmelc, ung. zománc. d. vgerm. smelze, schijă, fontă; ol. smalț, smelt, ngerm, schmelze, d. schmelzen, a topi; fr. émail, vfr. esmail, sp. pg. esmalle, it. smalto, mlat. smaltum; ngr. smálton). Substanță sticloasă (opacă orĭ străvezie) care se aplică pin topire pe faĭanță, porțelan, metal ș. a. și care se compune, în general, din nisip silicios, dintr’un amestec de oxid de potasiŭ și de sodiu și din oxide metalice. Lucrare smăltuită: Bernard Palissy a lăsat admirabile smalțurĭ. Materia dură și transparentă care acopere coroana dinților. – În vest smanț și zm- (ca cel-lant, nant lld. cel-lalt, înalt), în est jmalț, jamalț și jumalț (după, ung.). Și smalt, zm- (după ngr. și it.).
34. [Scriban] zmalț și zmanț, V. smalț.
35. [DOOM 3] smalț s. n., (obiecte; sorturi) pl. smalțuri
36. [DOOM 2] smalț s. n., (sorturi, obiecte) pl. smalțuri
37. [MDO] smalț
38. [IVO-III] smalț, -țuri.
39. [DER] smalț (-țuri), s. n. – Email. – Var. zmalț, smalt, zmalt. Mr. smaltu. Germ. Schmalz (Tiktin) și ngr. σμάλτον < it. smalto, cf. pol. smalta, mag. zsomálc (Trans. jumalț, cf. Gáldi, Dict., 140). – Der. smălta, vb. (a emaila, mai ales în sens poetic), din ngr. (Bogrea, Dacor., IV, 846); smaltină, s. f., din fr. smaltine; smălțui, vb. (a da cu smalț); smălțuitor, s. m. (emailor). Cf. REW 8040.
40. [Argou] smalț s. n. sg. piele.
41. [DAR] jumalț s.n. (reg., înv.) smalț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL