1. [DEX '09] JULIT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.
2. [MDA2] julit1 sn [At: DEMETRIUS, A. 66 / Pl: ~uri[1] / E: juli] 1-2 Julire (1-2). 3 (Reg) Ardere.
3. [MDA2] julit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: juli] 1 (D. piele) Rănită ușor Si: zdrelit. 2 (Trs; Ban) Ros în urma frecării. 3 (Reg) Ars.
4. [DLRLC] JULIT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită, zdrelit. A venit cu cotul julit.
5. [Scriban] julít, -ă adj. Vc. (Doĭna, 2-3, 44). Sărac de tot. V. zgulit.
6. [DEX '09] JULI, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja.
7. [MDA2] juli vtr [At: CANTEMIR, HR. 389/3 / Pzi: ~lesc / E: bg жуля, srb żul(j)iti] 1-2 A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea Si: a (se) zdreli. 3-4 (Ban; Trs) A (se) roade prin frecare Si: a (se) bate. 5-6 (Reg) A (se) arde.
8. [CADE] ❍JULI (-lesc) I. vb. tr. 1 Mold. Trans. A jupui puțin pielea, a sdreli: apoi întîmple-se să-l julească numai o lecuță opinca ori obeala, că-mi aprind paie în cap (RET.) ¶ 2 A răni ușor ¶ 3 Olten. A frige, a arde. II. vb. refl. 1 Mold. Trans. A se jupui puțin pielea; a se sdreli; a se răni ușor: s’au julit puțin el cu lancea la mînă (CANT.) ¶ 2 Olten. A se frige, a se arde, a se opări: m’am julit la mînă cu apă fiartă (PȘC.) [srb.].
9. [DLRLC] JULI, julesc, vb. IV. Refl. A se răni ușor, jupuindu-și pielea; a se zdreli. V. zgîria. Numa ce s-o julit la un deget. STĂNOIU, C. I. 52. (Cu pronunțare regională) Se giulea de garduri, strănuta, țîfnea, sforăia, necheza, făcea o larmă a dracului. CARAGIALE, S. 42. ◊ Tranz. Mi-am julit genunchii în vișini și-n cireși. STANCU, C. 17.
10. [Scriban] julésc v. tr. (bg. žulĭy, julesc; sîrb [z]gúliti, a juli, a răni, a roade, d. žulj, bătătură la picĭor. V. zgulésc). Zgîrîĭ (jărcănesc) pelea cu ceva zgrunțuros, ca scoarța de copac orĭ păretele: mĭ-am julit mînile cărînd lemne. V. refl. M’am julit la mînĭ cărînd lemne. V. zdrelesc.
11. [DOOM 3] juli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julesc, 3 sg. julește, imperf. 1 juleam; conj. prez. 1 sg. să julesc, 3 să julească
12. [DOOM 2] juli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julesc, imperf. 3 sg. julea; conj. prez. 3 să julească
13. [DER] juli (julesc, julit), vb. – A răni ușor, a zdreli. – Mr. julesc, julire, megl. dejulés. Sl. *žuliti, cf. sl. sŭžuliti „a tăia”, bg. zŭljă, sb., cr., slov. žuliti (Cihac, II, 161; DAR). – Der. julitură, s. f. (rană ușoară, zdrelitură).
14. [Argou] juli, julesc v. t. a fura.
15. [DGS] julit2,-ă adj. (med., med. vet.; despre ființe sau despre părți ale corpului lor) jupuit2, zdrelit2, <pop.> belit2, stropșit. Are genunchii juliți.
16. [DGS] julit1 s.n. (med., med. vet.) julire, jupuire, jupuit1, zdrelire, zdrelit1, <pop.> belire, belit1.
17. [DGS] juli vb. IV. 1 tr., refl. (med., med. vet.; compl. sau sub. indică ființe ori părți ale corpului lor) a (se) jupui, a (se) zdreli, a (se) zgâria, <pop.> a (se) beli, a (se) stropși, <înv. și reg.> a (se) rujdi, <reg.> a (se) mezdreli, a (se) mezdri, a pieleji. A căzut și s-a julit la genunchi. 2 tr. (arg.; compl. indică obiecte, materiale etc.) v. Fura. Lua. Sustrage.
18. [DLRLV] JULI vb. (Mold.) A lua pielea prin rănire ușoară, a zdreli. Pulpile să nu-i julească. CANTEMIR, IST.; cf. CANTEMIR. HR. Etimologie: bg. žulja. Vezi și julire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL