1. [DEX '09] JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele țări, se fixează de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, căruța, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Muncă grea, neplăcută; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn îmbrăcat în piele care se pune uneori la gâtul cailor și prin care se trec hamurile. 3. Piesă în formă de cadru sau de inel, care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte. ♦ Grindă sau riglă de lemn folosită la construcția acoperișurilor. 4. Parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice, care nu are înfășurări electrice. – Lat. jugum.
2. [MDA2] jug sn [At: CORESI, EV. 338/32 / Pl: ~uri / E: ml jugum] 1 Dispozitiv de lemn care se pune pe gâtul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele țări, se fixează de coarnele lor. 2 (Prc) Parte a jugului care se pune pe ceafa animalelor. 3 (Pex) Parte a gâtului pe care se așază jugul (1). 4 Pereche de boi. 5 (Reg; îcs) Un ~ de paie Un car de paie. 6 (Reg; îcs) Un ~ de lemne Un car de lemne. 7 (Îrg) Suprafață de pământ care se poate ara într-o zi cu o pereche de boi. 8 (Fig) Robie. 9 (Fig) Umilință. 10 (Fig) Muncă grea. 11 (Îvp; îe) A pune cuiva ~ul după cap A stăpâni pe cineva cu totul. 12 (Îrg; îe) A trage în ~ de fier A se lupta din greu cu viața. 13 (Îae) A fi la ananghie. 14 (D. animale; îe) A trage la ~ A trage carul, căruța, plugul etc. 15 (Fig; d. oameni; îae) A munci din greu. 16 (Fig; d. oameni; îae) A munci peste puteri. 17 (Îvp; pan) Jujeu (1). 18 (Îrg) Colac de lemn îmbrăcat în piele care se pune la gâtul calului și prin care trec hamurile. 19 (Îvp; îe) Un ~ de cal (bătrân) Cal bătrân, slab și neputincios. 20 (Îrg) Fiecare din cele două sbanțuri de care e prinsă custura ferăstrăului sau a joagărului. 21 (Îvp; la casă) Fiecare dintre cele două bârne groase și lungi profilate în formă de ciubuc din care se compun pereții casei. 22 (Reg) Grinzi din care este făcută prispa sau pridvorul. 23 (Reg) Ramă de la fereastră. 24 (Îvp) Bucată de lemn de la sulul dinainte al războiului de țesut, prin care intră găurarul Si: (Ban) jugăriță. 25 (Mar) Purtător de vătale. 26 (Înv; la pescuit, mpl) Grinzi de stejar pe care se pune coșul de la gardul cu leasă pentru ca acesta să poată fî urcat și coborât. 27 (Îvp; la piuă) Rezemătoare de la spatele maielor. 28 (Îrg; la moară) Parte a morii care ține postava. 29 (Îrg) Grindă de lemn care susține piatra morii. 30 (Trs; înv) Broderie înflorată. 31 (Reg) Dig din tulpini suprapuse făcut pe țărmul unui râu. 32 (Reg) Suport de lemn pe care se așază vasul din care beau vitele. 33 Piesă în formă de cadru sau de inel, care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte. 34-35 Grindă sau riglă de lemn folosită la construcția acoperișurilor. 36 (Teh) Parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice, care nu are înfășurări electrice.
3. [CADE] BULFEU (pl. -fee), BULFEIU (pl. -eie) sn. Una din spetezele care leagă ceafa plugului de policioară (👉 JUG): căruțele ... cu proțapele strîmbate de trasul boilor, lăsați lîngă jug, cu funiile pe după bulfeiu LUNG. [ung. bélfa].
4. [CADE] CERBICE sf. 1 🫀 Ceafă, grumaz: îl apucă pe la spate, dîndu-i cu sete pumni în ~ (CAR.); Ⓕ: tare de ~, îndărătnic, încăpățînat ¶ 2 spec. Ceafa boului sau bivolului ¶ 3 Butucul jugului, partea superioară a jugului care se sprijinește pe ceafa boilor 👉 (JUG) [lat. cervīcem].
5. [CADE] GIUG... JUG...
6. [DLRLC] JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn pentru înjugarea vitelor, avînd la partea superioară două părți arcuite care se sprijină pe ceafa animalelor înjugate sau (în alte țări) se prind de coarnele lor. Împrejurul gîtului [boii] simt, ca o zgardă de fier, urma jugului scos. GÎRLEANU, L. 39. Boii stau în jug supuși, Gata de plecare. IOSIF, V. 74. La maică-ta te-oi duce Cînd... a face Jugul Mugur. TEODORESCU, P. P. 271. ◊ Fig. (Simbolizînd apăsarea, asuprirea, tirania, munca grea, neplăcută) Arta picturii pare că ar fi voit să scuture jugul artei oratorice. CARAGIALE, O. III 249. Și boierii de duzină, ce-au ținut de coarne plugul, Uitînd traiul de la țară, azi țăranului pun jugul. BELDICEANU, P. 119. Brațul tău, ce sfarmă astăzi un jug aspru de robie, Ție însăți pregătește viitor de libertate. ALECSANDRI, P. A. 72. ◊ Expr. A trage la jug = (despre animale de tracțiune) a trage carul sau căruța; fig. (despre oameni) a munci peste puteri. 2. Jujeu. ♦ Colac, de obicei de lemn, îmbrăcat în piele, care se pune uneori la gîtul cailor și prin care trec hamurile. 3. Piesă în formă de cadru sau de inel care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte. Jug de joagăr. 4. (Regional) Măsură de pămînt cam de o jumătate de falce, adică ceva mai mult decît două treimi dintr-un hectar. V. iugăr.
7. [Șăineanu, ed. VI] jug n. 1. unealtă de lemn în care se prind vitele și caii spre a trage; 2. fig. robie: scuturară jugul păgânilor; 3. doi boi; 4. vită de pășunat: doi boi de jug; 5. Tr. cusătură cu flori: cămașă cu jug la guler. [Lat. JUGUM].
8. [Scriban] jug n., pl. urĭ (lat. jŭgum, it. giogo, pv. jo, fr. joug, cat. jou, sp. yugo, pg. jugo. Din aceĭașĭ răd. sînt: ajung, con-, dez-, în- și sub-jug, conjugal). O unealtă de lemn în care se vîră gîturile a doĭ boĭ care trebĭe să tragă. Altă unealtă care cuprinde gîtu unuĭ cal care trage. Jujăŭ, altă unealtă care se pune în juru gîtuluĭ unuĭ porc ca să nu treacă pin gardurĭ. Fig. Robie, servitute, dominațiune: a scutura jugu străin.
9. [Scriban] juguluĭésc v. tr. (d. jug). Con. 279 și 281. Subjug.
10. [DOOM 3] jug s. n., pl. juguri
11. [DOOM 2] jug s. n., pl. juguri
12. [DER] jug (juguri), s. n. – 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. – 2. Suprafață pe care o poate ara o pereche de vite într-o zi. – 3. Povară, tiranie, robie. – 4. Gîtar, hamut. – 5. Jujeu. – 6. Cadru la ferăstrăul acționat de forța apei. – 7. Grindă. – 8. Dispozitiv de prindere la războiul de țesut. – 9. Suport de lemn pentru năvod. – Var. (Mold.) giug. Mr. giug, megl., istr. jug. Lat. iŭgum (Pușcariu 916; Candrea-Dens., 913; DAR; REW 4610), cf. it. giogo, prov. jo, fr. joug, cat. jou, sp. yugo, port. jugo. Der. jugan, s. m. (bou; cal castrat), în sensul de „devenit bun de jug”, întrucît taurii și caii necastrați nu sînt buni ca animale de povară (după Tiktin, de la procedeul castrării, care se făcea cu ajutorul unui clește în formă de jug; însă acest uz nu pare să poată fi documentat); jugăni, vb. (a castra); jugăneală, s. f. (castrare); jugănitor, s. m. (persoană care castrează animale); jugănar, s. m. (persoană care castrează animale); jugar, adj. (bun de jug), cu suf. -ar (după Pușcariu 917, REW 4604 și Candrea-Dens., 916, din lat. iŭgārius); jugărit, s. n. (preț al lemnului pe care îl pot căra din pădure o pereche de boi înjugați); jugărel (var. jugurel, jugureț), s. m. (dumbeț, sclipeț, Teucrium Chamaedrys); jugului, vb. (a pune la jug, a înjuga); înjuga, vb. (a pune la jug, a înjuga, a subjuga, a înrobi; refl., a se dedica în exclusivitate; refl., a se uni; Arg., a fugi, a scăpa), cf. lat. iŭgāre; înjugătură, s. f. (pereche de animale înjugate); înjugător, adj. (bun de jug, bou destinat aratului); desjuga, vb. (a scoate din jug); subjuga, vb. (a oprima, a împila), format pe baza fr. subjuguer; jugastru, s. m. (arbore cu lemnul alb și tare, Acer campestre), mr. giugastru, megl. jugastru, de la jug cu suf. -astru, sau poate de la un lat. *iŭgāster (Pușcariu 918; Candrea-Dens., 917; REW 4605; DAR), deoarece se folosea la confecționarea jugurilor (este greșită der. propusă de Cihac, II, 511, din mag. javor < sl. javorŭ; după Diculescu, Elementele, 482, din gr. ζύγαστρον, de la ζυγόν „ulm”; cf. Rosetti, I, 168).
13. [Argou] jug, juguri s. n. (glum.) căsătorie, căsnicie.
14. [Argou] jugul căsniciei expr. (peior.) privațiuni pe care le presupune viața conjugală.
15. [DGS] jug s.n. I 1 jujeu, <reg.> hădărău, loding. Jugul se pune la gâtul porcilor, al vițeilor sau al altor animale, pentru a le împiedica să treacă prin garduri ori printre îngrădituri. 2 fig. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, tiranie, urgisire, apăsare, despuiere, stoarcere, <fig.; înv.> apăsătură, armășie, învăluială, strânsoare. Jugul poporului este specific regimurilor totalitare. II (tehn.) 1 (la joagăr) <reg.> război2. De jug este prinsă custura. 2 (la războiul de țesut; reg.) v. Amnar. 3 (la jug; reg.) v. Ceafă. 4 (la piuă; reg.) v. Rezemătoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL