1. [DEX '09] JUDECĂTOR, -OARE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător.
2. [MDA2] giudecătoare sf vz judecătoare
3. [CADE] JUDECĂTOR I. sm. 1 ⚖️ Cel ce, într’o judecătorie sau într’un tribunal, judecă pricinile dintre oameni: cel ce plînge înaintea ~ului, își pierde lacrămile (ZNN.); de pace, de ocol, la tribunal, la curte, de instrucție; ajutor de ~; ~ul suprem, Dumnezeu ¶ 2 Magistrat suprem la vechii Evrei de la moartea lui Moise pînă la începutul domniei lui Saul. II. ‡JUDECĂTOARE sf. Judecătorie; tribunal [lat. judicatorius].
4. [DOOM 3] judecătoare s. f., g.-d. art. judecătoarei; pl. judecătoare
5. [DOOM 2] judecătoare s. f., g.-d. art. judecătoarei; pl. judecătoare
6. [DOOM 3] judecător s. m., pl. judecători
7. [DGS] judecător, -oare s.m., s.f. I (jur.) 1 s.m.,s.f. judecătoreasă, <rar> judecătoriță, <înv. și reg.> logofăt, rat, tăblaș, <înv.> criminalion, ecdicon, jude, judeceasă, județ, <arg.> dican, patrafir, țap negru. Cazul a fost preluat de un judecător incoruptibil. 2 s.m. (în trecut) judecător de ocol = judecător de pace = om de pace, pacient. Judecătorul de pace era magistratul care conducea o judecătorie de pace. II s.m. 1 arbitru, <grec.; înv.> eretocrit. În această dispută științifică le-a fost judecător un mare specialist în domeniu. 2 (art.; relig.; nm. pr.) Judecătorul Suprem = Atotbiruitorul (v. atotbiruitor), Atotcunoscătorul, Atotcuprinzătorul, Atotînțelegătorul, Atotputernicul (v. atotputernic), Atotrăbdătorul, Atotștiutorul (v. atotștiutor), Atotvăzătorul (v. atotvăzător), Atotvoitorul, Atotziditorul, Cel de Sus. Cel Viu, Creatorul (v. creator), Creatorul Suprem (v. creator), Demiurgul (v. demiurg), Divinitatea (v. divinitate), Domnul (v. domn), Dumnezeirea (v. dumnezeire), Dumnezeu, Eternul (v. etern), Ființa Supremă (v. ființă), Împăratul (v. împărat), Omnipotentul (v. omnipotent), Omniscientul (v. omniscient), Părintele Ceresc (v. părinte), Părintele Milostiv (v. părinte), Părintele Veșnic (v. părinte), Preabunul, Preaînaltul (v. preaînalt), Preaputernicul (v. preaputernic), Pronia (v. pronie), Providența (v. providență), Puternicul(v. puternic), Stăpânul (v. stăpân), Tatăl (v. tată), Ziditorul (v. ziditor), <livr.> Arhitectul Suprem (v. arhitect), Verbul (v. verb), <rar> Mirele Suprem (v. mire), Zeitate, Sântul (v. sânt), Sfântul (v. sfânt), <înv.> Atotțiitorul, Despuietorul (v. despuietor), Făptoriul, Gospodin, Părintele Luminii (v. părinte), Strașnicul (v. strașnic), Tatăl Luminilor (v. tată), Tvoreț, Vecinicul împărat (v. vecinic), Vecinicul Părinte (v. vecinie), Zeu,<grec.; înv.> Promitie. Slăvesc pe Judecătorul Suprem care a dat naștere cerului și pământului. III s.f. (înv.) v. Judecătorie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL