1. [DEX '09] JUBILARE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.
2. [MDA2] jubilare sf [At: DA / Pl: ~lări / E: jubila] 1 Satisfacție manifestată prin aplauze, exclamări, strigăte etc. Si: (rar) jubilație (1). 2 Bucurie foarte mare Si: triumf, (rar) jubilație (2). 3-5 (Reg) Serbare a unui jubileu (3-5) Si: (rar) jubilație (3-5).
3. [DN] JUBILARE s.f. Faptul de a jubila; jubilație. [< jubila].
4. [DEX '09] JUBILA, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare.
5. [DEX '09] JUBILIAR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire).
6. [MDA2] iubila vz jubila
7. [MDA2] jubila [At: CARAGIALE, S. N. 182 / V: iu~ / Pzi: ~lez / E: fr jubiler, lat jubilare] 1 vi A simți o mare satisfacție, exteriorizând-o prin exclamări, strigăte, aplauze etc. 2 vi A se bucura din plin de ceva Si: a triumfa. 3 vt (Reg; îf iubila) A serba jubileul cuiva.
8. [MDA2] jubilar, ~ă a vz jubiliar
9. [MDA2] jubiliar, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 345 / V: (înv) ~lar / Pl: ~i, ~e / E: fr jubilaire] 1-3 De jubileu (3-5). 4-6 Făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu (3-5). 7 (Îs) An ~ An în care are loc un jubileu (5).
10. [CADE] *JUBILA (-ilez) vb. într. A-și arăta pe față bucuria, a da semne de o mare bucurie [fr.].
11. [CADE] *JUBILAR adj. 1. De jubileu : an ~ ¶ 2. 🥇 Medalia ~ă „Caroi I”, medalie comemorativă, creată pe ziua de 10 Mai 1906, cu ocaziunea aniversării a 40 de ani de domnie a regelui Carol I (🖼 2741) [fr.].
12. [DLRLC] JUBILA, jubilez, vb. I. Intranz. A se bucura foarte mult, a simți o mare satisfacție, a-și exterioriza satisfacția. Se păcălesc unul pe altul și jubilează zgomotos. CAMIL PETRESCU, U. N. 247.
13. [DLRLC] JUBILIAR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu; făcut cu ocazia unui jubileu. Am fost invitat să particip la serbările jubiliare. STANCU, U.R.S.S. 9. ◊ An jubiliar = an în care se sărbătorește un jubileu. – Pronunțat: -li-ar.
14. [DN] JUBILA vb. I. intr. A avea o mare satisfacție, a triumfa. [< fr. jubiler].
15. [DN] JUBILIAR, -Ă adj. De (pentru) jubileu. ◊ An jubiliar = an în care se sărbătorește un jubileu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. jubilaire].
16. [MDN '00] JUBILA vb. intr. a avea o mare satisfacție, a triumfa. (< fr. jubiler, lat. iubilare)
17. [MDN '00] JUBILIAR, -Ă adj. de, pentru jubileu. ♦ an ~ = an în care se sărbătorește un jubileu. (după fr. jubilaire)
18. [Șăineanu, ed. VI] jubilà v. a arăta o mare bucurie.
19. [Șăineanu, ed. VI] jubilar m. ce ține de jubileu: an jubilar.
20. [Scriban] * jubilár, -ă adj. (fr. jubilaire). De jubileŭ, al jubileuluĭ: an jubilar. – Fals jubiliar.
21. [Scriban] * jubilațiúne f. (lat. jubilátio -ónis). Acțiunea de a jubila, bucurie zgomotoasă. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
22. [Scriban] * jubiléz v. intr. (lat. júbilo, -áre, a striga de bucurie). Arăt mare bucurie.
23. [DOOM 3] jubila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. jubilez, 3 jubilează; conj. prez. 1 sg. să jubilez, 3 să jubileze
24. [DOOM 3] jubiliar (desp. -li-ar) adj. m., pl. jubiliari; f. jubiliară, pl. jubiliare
25. [DOOM 2] jubila (a ~) vb., ind. prez. 3 jubilează
26. [DOOM 2] jubiliar (-li-ar) adj. m., pl. jubiliari; f. jubiliară, pl. jubiliare
27. [MDO] jubiliar (i-a)
28. [IVO-III] jubilez.
29. [DGS] jubilare s.f. jubilație. A fost cuprins de o adevărată stare de jubilare când a aflat că a câștigat concursul.
30. [DGS] jubila vb. I. intr. (despre oameni) a triumfa. A jubilat când a aflat că a câștigat concursul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL