1. [MDA2] jivini vr [At: CORESI, EV. 57/13 / Pzi: ~nesc / E: slv живина] A se răni.
2. [DEX '09] JIVINĂ, jivine, s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. [Pl. și: jivini] – Din bg. živina.
3. [MDA2] jâvină sf vz jivină
4. [MDA2] jivină sf [At: COD. VOR. 97 / V: jâv~, joav~, juv~ / Pl: ~ne, ~ni / E: bg живина] 1 (Iuz) Ființă. 2 Animal sălbatic Si: dihanie, fiară, jiganie (5), jigăranie (5), (iuz) jivinie. 3 Jiganie (2). 4 (Înv; dep) Om de altă nație Si: străin.
5. [MDA2] joavină sf vz jivină
6. [MDA2] juvină sf vz jivină
7. [CADE] JIVINĂ (pl. -ini, -ine) sf. 🐒 Animal, fiară sălbatică; jiganie: toate jivinile cîte se tîrăsc prin țărînă și cîte se ascund pe sub pămînt (ODOB.); curăți mai multe țări de toate gadinlle și jivinele sălbatece (ISP.); Ⓕ ajută-mi, Doamne, să desbăr lumea de o ~ veninoasă! (ALECS.) [sl.].
8. [CADE] JÎVINĂ = JIVINĂ.
9. [CADE] ❍JOAVINĂ (pl. -ini) sf. Băn. Olten. Trans. = JIVINĂ
10. [CADE] ❍JUVINĂ = JIVINĂ.
11. [DEX '98] JIVINĂ, jivine (jivini), s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. – Din bg. živina.
12. [DLRLC] JIVINĂ, jivine, s. f. Animal sălbatic; fiară, lighioană, dihanie. Jivinele rătăceau pe întinderea dreaptă, amestecîndu-și scîncetele și schiaunele cu glasurile vîntului. SADOVEANU, M. C. 20. E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped. ODOBESCU, S. III 16. Acolo se adună la strîmtele potici, Pîndind, ca vînătorii, mișcările jivinei. ALECSANDRI, P. III 204. – Pl. și: jivini (TULBURE, V. R. 29, CREANGĂ, P. 31).
13. [Șăineanu, ed. VI] jivină f. 1. orice animal sălbatic: om, șerpe, în sfârșit orice altă jivină CR.; 2. Tr. păsări de curte. [Serb. JIVINA, animal, pasăre de curte; lit. viețuitoare].
14. [Scriban] jivínă f., pl. e și ĭ (bg. sîrb. živina, animal orĭ pasăre domestică; ceh. živina, aliment, pol. žyvina, vietate, d. vsl. živŭ, viŭ, životŭ, vĭață, animal, feară, životinu, animal, d. žiti-živon, a paște, a trăi. V. jitar, juvelnic). Animal, monstruos orĭ rar, maĭ ales reptil saŭ insect (jiganie, dihanie). – În Mold. sud și juvínă: lăcustă orĭ altă juvină (VR. 1911, 11, 244), în Ban. joávină.
15. [Scriban] joávină V. jivină.
16. [Scriban] juvínă V. jivină.
17. [DOOM 3] jivină s. f., g.-d. art. jivinei; pl. jivine
18. [DOOM 2] jivină s. f., g.-d. art. jivinei; pl. jivine
19. [MDO] jivină
20. [IVO-III] jivină, -ne.
21. [DER] jivină (jivine), s. f. – Lighioană, animal. – Var. juvină, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) živina, pol. žywina, din sl. živŭ „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din același etimon sl. provin juveturi, s. f. pl. (păsări de curte), în loc de *jiveturi; juvete, s. m. (pește de mărime mijlocie), în loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s. n. (năvod); juvelnic, s. n. (năvod), în loc de *jivelnic, din bg. živĕlnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74).
22. [DGS] jivină s.f. (zool.) animal, bestie, dihanie, fiară, sălbăticiune, <înv. și pop.> lighioană, gadină, jiganie, jigodie, bidiganie, ciută, gad, oară2, pociganie, poghibală, sălbăticie, sălbăticime, sălbăticitură. Se teme să nu fie atacat de jivinele pădurii.
23. [DAR] jivini, pers. 3 sg. jivinește, vb. IV refl. (reg.) a se umple de viermi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL