1. [DEX '09] JITIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.
2. [MDA2] jitie2[1] [At: ECONOMIA, 219 / A: nct / Pl: ~ii / E: nct] (Îrg) Rogojină.
3. [MDA2] jitie1 sf [At: VARLAAM, C. 3/2 / V: jât~ / Pl: ~ii / E: slv житиє] 1 (Îvr) Hagiografie. 2 (Mol) Poveste a unor lucruri trăite de cineva Si: pățanie, (pop) pătăranie, tărășenie. 3 (Mol) Anecdotă. 4 (Mol) Snoavă. 5 (Înv) Boală cronică. 6 (Înv) Rău ce nu se mai poate îndrepta. 7 (Înv) Cusur.
4. [CADE] ❍JITIE sf. Mold. Bucov. Șiru povestei, șiritenie, pățanie, întîmplare: și-am încălicat pe-o roată, și v’am spuns jitia toată (crg.); li-au povestit toată jitia, adecă pătărania ei, din capăt, tocmai după cum au fost (sb.) [vsl. žitije].
5. [DLRLC] JITIE, jitii, s. f. (Mold.) Poveste, anecdotă, snoavă. V. pățanie. Atunci au spus el toată jitia sa. SBIERA, P. 236. Și-am mai încălecat pe-o roată și v-am spus jitia toată. CREANGĂ, P. 34.
6. [Șăineanu, ed. VI] jitie f. Mold. firul povestii: v’am spus jitia toată GR. [Vechiu-rom. jitie, vieață: își puse acolo stâlp și-și scrise jitia toată (ALEXANDRIA). [Slav. JITIE, vieață].
7. [Scriban] jítie f. (vsl. sîrb. bg. žitiĭe, rus. žitĭe, žitié, vĭață, biografie. V. obștejitie). Vechĭ. Biografie. Azĭ. Mold. Istorie, poveste: v’am spus jitia toată. Munt. est. Motiv: ce jitie a avut să se lege de mine?
8. [MDA2] jâtie sf vz jitie1
9. [CADE] JÎTIE = JITIE.
10. [DOOM 3] jitie (reg.) (desp. -ti-e) s. f., art. jitia (desp. -ti-a), g.-d. art. jitiei; pl. jitii, art. jitiile (desp. -ti-i-)
11. [DOOM 2] jitie (reg.) (-ti-e) s. f., art. jitia (-ti-a), g.-d. art. jitiei; pl. jitii, art. jitiile (-ti-i-)
12. [MDO] jitie
13. [DER] jitie (jitii), s. f. – 1. Viață, biografie. – 2. Istorie cronică, poveste. – 3. Beteșug, boală cronică. Sl. žitije „viață” (Pușcariu, Dacor., VIII, 349). Sec. XVII, înv. cu primul sens.
14. [Onomastic] JITIE < sl. житиie „viață”, „povestire”. 1. Jitia s. 2. Jitian, 1492 (13-15 B 212; 16 B I 8, 99 etc.); -ul t.; Jitiian (17 B I 383; II 233); – din Rogojina (Gorj 342). – și Jătian (P Gov f° 10 și 11). Sufixul -an, -ian poate fi aici de apartenență locală (< s. Jitia) dar și un augmentativ, ca în lungan.
15. [Argou] jitie, jitii s. f. lehamite, greață.
16. [Argou] a-i veni (cuiva) jitia expr. a i se face greață, a se scârbi (de ceva / de cineva).
17. [DGS] jitie1s.f. 1 (reg.) v. Întâmplare. Pățanie. Peripeție. 2 (lit.; reg.) v. Anecdotă. Glumă. Snoavă. 3 (înv.) v. Ființă. Viață. 4 (teol; înv.) v. Hagiografie. Hagiologie. 5 (înv.; de obicei constr. cu vb. „a avea”, „a fi”) v. Carență. Cusur. Defect. Deficiență. Dezavantaj. Imperfecțiune. Insuficiență. Lacună. Lipsă. Neajuns1. Omisiune. Păcat. Racilă. Scădere. Slăbiciune. Tară2. Viciu. 6 (arg.) v. Aversiune. Dezgust. Fobie. Îngrețoșare. Neplăcere. Oroare. Repugnanță. Repulsie. Scârbă. Silă.
18. [DGS] jitie2 s.f. (înv.) v. Rogojină.
19. [DRAM 2021] jitíe, jitii, s.f. (reg.) Poveste, snoavă: „…să nu cumva să hulim împotriva ei, și mai bine să îndrepteze spre noi, mult este jitie a sfinților părinți” (Bârlea, 1909: 123; inscripție nedatată pe peretele stranei bisericii din deal, din Ieud). – Din sl. žitije „viață, biografie” (DER, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL