1. [DEX '09] JERTFĂ, jertfe, s. f. 1. Ceea ce se aduce ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, de vin etc.). – Din sl. žrŭtyva.
2. [MDA2] jertfă sf [At: CORESI, EV. 145/9 / V: jărfă, jărtvă, jârtvă, jerfă, ~tvă, jirfă, jirtvă / Pl: ~fe / E: slv жрътва] 1 Ofrandă adusă divinității. 2 (Îs) ~ omenească Om sacrificat pe altar. 3 (Pex; îas) Om sacrificat pentru un scop înalt. 4 (Pop; spc) Dar care se dă la biserică. 5 (Lit; fig) Sacrificiu. 6 (Fig) Victimă. 7 (Pop) Prisos de bucate, de vin etc. 8 (Înv; îe) A cădea ~ A fi sacrificat. 9 (Îae) A muri.
3. [CADE] JERTFĂ (pl. -fe) sf. 1. 🌐 La popoarele din vechime, dar, prinos ce se aducea divinității și care consista dintr’un animal ce se junghia pe un altar, din roadele pămîntului, etc., sacrificiu: nu se mulțumi el (Joe) să-i aducă ~ oamenii cîte o vită, ceru să-i aducă zece deodată (isp.) ; ~ omenească, cînd victima era o ființă omenească ¶ 2. Fig. Părăsirea unui avut, unui drept, renunțare la un lucru care ne e scump, la care ținem mult; cheltuială mare pe care și-o impune cineva spre folosul cuiva [vsl. žrǔtva].
4. [DEX '98] JERTFĂ, jertfe, s. f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, vin etc.) – Din sl. žrŭtyva.
5. [DLRLC] JERTFĂ, jertfe, s. f. 1. (În ritualurile religioase, mai ales în antichitate) Ceea ce se aducea ca dar divinității (în special vietăți sacrificate pe altar). Negurile albe se înălțau spre văzduhuri și-și topeau în aer creștetele lor, ca fumul ce s-ar ridica din o jertfă colosală. HOGAȘ, M. N. 151. Nu-i cere drept jertfă, pe-un altar înalt să moară. EMINESCU, O. I 160. ♦ Fig. Victimă. Acum optzeci de ani scriitorii erau de cele mai multe ori jertfe ale mizeriei într-o societate nedrept alcătuită. SADOVEANU, E. 75. Cu putere ea descrie Slaba nevinovăție, Jertfa acestor dușmani. ALEXANDRESCU, P. 32. 2. Sacrificiu, jertfire. Jertfa lui Horia, Cloșca și Crișan, ca și a celorlalți răsculați căzuți, a avut o urmare bună pentru iobagi. IST. R.P.R. 280. Gîndul meu zboară acuma pios spre mormintele voastre [eroi de la 1907]. Sîngele vostru vărsat ne rămîie de-a pururi ca pildă. Toți să fim gata de jertfă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 103. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat. Legea asigurării celor ce cad jertfă muncii este o simplă minciună, ca și toate legile burgheziei. SAHIA, N. 36.
6. [Șăineanu, ed. VI] jertfă f. 1. ofrandă făcută divinității cu oarecari ceremonii; 2. victimă oferită zeilor celor falși: jertfe omenești; 3. renunțarea la ceva însemnat, plăcut, etc., privațiune voluntară: vă fac această jertfă. [Vechiu-rom. jârtfă = slav. JRŬTVA].
7. [Scriban] jértfă f., pl. e (vechi -tvă, d. vsl. žrŭtva, rus. žértva. V. jirfă). Sacrificiŭ. – Vechĭ și jirtfă, jîrtfă.
8. [MDA2] jărfă sf vz jertfă
9. [MDA2] jărtvă sf vz jertfă
10. [MDA2] jârtvă sf vz jertfă
11. [MDA2] jerfă sf vz jertfă
12. [MDA2] jertvă sf vz jertfă
13. [MDA2] jirfă sf vz jertfă
14. [MDA2] jirtvă sf vz jertfă
15. [CADE] ❍JERFĂ... = JERTFĂ....
16. [CADE] JIRTFĂ = JERTFĂ.
17. [Scriban] jírfă f., pl. e (d. jertfă, adică „lucru jertfit în mare cantitate”). Ml. ș.a. Belșug, mare cantitate: ce jirfă de apă (despre un rîŭ mareși răpede. Univ. 24 ian. 1901; 2, 2). V. sodom.
18. [DOOM 3] jertfă (desp. jert-fă) s. f., g.-d. art. jertfei; pl. jertfe
19. [DOOM 2] jertfă (jert-fă) s. f., g.-d. art. jertfei; pl. jertfe
20. [MDO] jertfă
21. [IVO-III] jertfă, -fe.
22. [DER] jertfă (jertfe), s. f. – 1. Sacrificiu, ofrandă. – 2. Ofrandă, dar, prinos. – 3. Sacrificiu, jertfire. – 4. Victimă. – Var. (înv.) jertvă. Sl. žrŭtva (Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 157; Tiktin; DAR), cf. bg., rus., pol. žertva, sb. žrtva. – Der. jertfi, vb. (a sacrifica; a aduce o jertfă), der. intern; jertfitor, adj. (care sacrifică); jertfelnic, s. n. (altar păgîn; masă lîngă altar), din sl. žrŭtvĭnikŭ, cf. bg., rus. žertvennik, sb. žrtvenik.
23. [D.Religios] jertfă, jertfe s. f. 1. Prinos (de obicei un animal înjunghiat sau bucate ori roade) pe care popoarele păgâne îl aduceau zeilor; sacrificiu, holocaust, ardere-de-tot. ◊ Jertfă euharistică = centrul cultului liturgic, care actualizează în timpul Liturghiei jertfa unică de pe cruce a lui Hristos, când darurile se sfințesc și se prefac în trupul și sângele Lui; jertfa cea fără de sânge. 2. (Pop.) Darul pe care credinciosul îl aduce la bis. pentru iertarea păcatelor, împlinirea dorințelor sau de mulțumire etc. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat. ♦ Fig. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate etc.). – Din sl. žrŭtva.
24. [DGS] jertfă s.f. I 1 (bis.) danie, dar2, ofrandă, prinos, sacrificiu, oblativitate, <înv.> aduse (v. adus2), arsătură, comând, miluire, oblațiune, plocon, <fig.; rar> holocaust, <ieșit din uz> arse (v. ars1). După slujbă, preotul împarte jertfele aduse de credincioși pentru sfințire. 2 (în unele ritualuri religioase păgâne) ofrandă, prinos, sacrificiu. Într-o grotă s-au găsit cranii care sunt indicii ale unor jertfe cultice. 3 (pop.; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Abundență. Afluență. Belșug. Bogăție. Exces. Îmbelșugare. Îndestulare. Noian. Opulență. Prisos. Ubertate. II 1 jertfire, sacrificare, sacrificiu, imolare, imolație, preț. Își va obține dreptatea chiar și cu jertfa vieții sale. 2 sacrificiu, sânge. Lupta pentru libertate cere jertfă. III fig. 1 sacrificiu. Părinții au făcut mari jertfe pentru a-și crește copiii. 2 victimă, <fig.; livr.> hostie, <fig.; înv.> nicovală, fin2. Mulți oameni au fost jertfe ale regimurilor totalitare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL